Gili Mocanu. Jedem das Seine


10601075_10204495384374803_2079274329_n

Abia apucasem să mă obișnuiesc cu sentimentul de singurătate nudă, cu vidul post-apocaliptic și post-orwellian cu care s-a războit Gili Mocanu până de curând, că, la prima vedere, a și schimbat placa. Știam că dacă mă bălăcesc cu privirea într-un ulei pe pânză de pe vremea peisajelor, a blocurilor și a dricului, în ziua aceea mă cert cu careva, devin ursuz și mă umplu de năduf și dușmănie împotriva timpurilor spectrale pe care le trăim, împotriva universului și, ce să mai, a lui Dumnezeu. Acum în schimb, pânza pare că s-a mai umplut de nuanțe, tehnica s-a mai umanizat, poveștile nu mai par spuse de un robot trimis din viitor care să-mi pună-n față, pe nepusă masă, oglinda propriului context. Numai că totul se dărâmă când văd titlul: „Lasciate ogne speranza, voi ch’intrate”… Glumeam, e mult mai tragic de-atât, expoziția se cheamă JDS și nu se dezminte.

Numai în aparență o pledoarie apoftegmatică pentru meritocrație, strănepotul latinescului „suum cuique”, adică „fiecăruia după merit”, nemțescul „Jedem das Seine” se bucură de o istorie pe cât de prestigioasă, pe atât de controversată. A umblat prin gura lui Martin Luther și a lui Johann Sebastian Bach, Johann Friedrich Rochlitz și Caroline Bernstein, Carl Zuckmayer și Hoher Orden vom Schwarzen Adler, a stat pe poarta Konzentrationslagerului Buchenwald și în reclamele de la Nokia, REWE, Burger King, Merkur Bank, ExxonMobil, Tchibo, Esso și Christlich Demokratische Union Deutschlands, iar astăzi îl mai folosesc băieții și fetele de la Feldjäger și Gili Mocanu.

De aceea, noua serie de lucrări este numai în aparență o schimbare de macaz morfosintactic, pictura lui Gili Mocanu joacă în continuare împotriva identificării, îți arată locuri în care n-ai vrea să te afli, animale cu care nu ai vrea să dai ochii, case, obiecte, topologii pe care ai refuza cu orice preț să le frecventezi. Ceea ce deosebește însă toată această cantată a refuzului de celelalte lucrări este lectura, lectura practicii artistice. Gili Mocanu nu creează, el citește, de la coadă la cap, și conspectează în sens invers impresiile de lectură. Fiind ambidextru, autorul rămâne suveran, scrijelind epopeea în oglindă, anamorfotic, precum liturghiile ortodoxe intonate pidosnic în invocațiile sataniste, de la sfârșit la început. Constantin Brâncuși adaptase prin anii ’30 un pick-up ca să poată asculta Wagner de la centrul vinilului, spre marginea exterioară, Gili Mocanu exorcizează societatea contemporană scriptural, din centrul omului către periferia lui subcutanată, iar tocmai de aceea lucrările din JDS par că aduc, indirect, un omagiu recent dispărutului H. R. Giger. Dar și aici, oricât de mult ne-ar îmbia asemănările formale și cromatice, e vorba mai degrabă de un omagiu pe dos, pânzele lui Gili Mocanu seamănă mai mult cu pielea jupuită a alienilor, decât cu un portret bidimensional al acestora, scoțând la suprafață o hartă cu care n-ai vrea să te identifici cu nici un preț.

Probabil că tot către Buchenwald ar trebui să ne întoarcem privirea pentru a înțelege mai bine toată această dezlănțuire înfricoșătoare care sună ca avertisment și ca recurs la memorie: „Jedem das Seine”. Scris cu semn de întrebare de data aceasta. Cheia către o astfel de înțelegere trebuie căutată într-o lucrare, una singură, însă care le descătușează și pe celelalte. Un ulei pe pânză omonim de 2 pe 2 metri, creat în 2011, prezintă o secțiune abruptă printr-o serie de cranii pe care o bănuim infinită; peste ele sau dedesubtul lor, stă scris invers, matlasat, „enies sad medej”. Un avertisment și un recurs la memorie, cum spuneam, pe care am putea să le turnăm în bronz, creând o placă memorială ce ar putea sta, de data aceasta, la intrarea în sala centrală a Memorialului Holocaustului din București, creat de Peter Jacobi în 2009.

Articol publicat pe platforma online a revistei „Samizdat”, ediția din 16 septembrie 2014.

For English click here.

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s