The Translation


1.a. coperta cronica de carte The Translation

Volumul The Translation (Cabaret Voltaire, 2013) nu este tocmai un catalog fidel al expoziției omonime de la Cabaret Voltaire din Zürich, curatoriată de turcul Başak Şenova și conținând două proiecții video semnate, pe rând, de colectivul rus Chto delat? și artistul egiptean Wael Shawky. Expoziția a prezentat în două sesiuni distincte, pe 5 și 7 februarie 2013, animația cu marionete a lui Wael Shawky din 2010, Cabaret Crusades: The Horror Show Files, și performanceul creat în același an de grupul Chto delat?, The Tower: A Songspiel.

Pentru a iniția acel reenactement al istoriei cruciadelor creștine europene pentru cucerirea Ierusalimului în perioada 1096-1099, Wael Shawky împrumută un set de marionete vechi de 200 de ani din Colecția Lupi din Torino, refăcând scenic narațiunea din eseul scriitorului franco-libanez Amin Maalouf, Les Croisades vues par les Arabes (1983), însă efectuând o translație a accentului de pe motivația religioasă a războiului, pe aceea, ceva mai verosimilă și care apropie povestea de zilele noastre, dar și de songspielul Chto delat?, a petrolului. Din perspectivă arabă sau, cum spune autorul, nici măcar arabă, ci musulmană, cruciada europenilor în Orientul Mijlociu pare să fi avut în fapt o rațiune acumulativă ce anunță viitoarele campanii coloniale, și ele intenționate religioase, însă încheiate prin devalizarea resurselor de aur și alte zăcăminte naturale indigene de pe teritoriile cucerite de către europeni. Rezultatul, reînscenat de Shawky în 2010 cu ajutorul teatrului de păpuși filmat, se constituie într-un amalgam cutremurător și crud de masacru și intrigă, figurat totodată și devenind latent un soi de contracruciadă a artistului însuși, cum observa undeva cercetătoarea Lucy Fiedler de la Oxford University.

Zongșpilul colectivului Chto delat?, pe de altă parte, teatru și performance filmat, reia povestea petrolului în sens invers cronologic și, bineînțeles, pe alte meridiane ale planetei. Turnul din poveste nu este altceva decât unul din cele trei zgârie-nori Gazprom International Distribution SRL din Moscova, donjon alegoric care însuflețește osanalele maselor entuziaste și concursul artelor contemporane întru glorificarea capitalului sacrosanct. Gazprom sprijină arta politică, arta angajată, avangarda – spune Artistul în film – pentru o revoluție a… tăcerii. Invers cronologic, pentru că narațiunea se prelinge tandru din prezentul convulsiv înspre un trecut hieratic, arhetipal, răspândind în final duhorile mitului fondator. Evident, totul sfârșește în masacru și sânge amestecat cu petrol și oameni.

Asta s-a putut vedea în expoziție, iar volumul publicat de Cabaret Voltaire în 2013 continuă hermeneutica celor două lucrări în forma unor dialoguri între Adrian Notz, curatorul și directorul spațiului reînființat care a găzduit cândva primele serate dada, curatorul Başak Şenova și artiștii Dmitry Vilensky (de la Chto delat?) și Wael Shawky. Intrigantă această cvadratură a tangoului critic, întrucât ea lucrează cu măsură dublă: pe de o parte există gazda, curatorul Adrian Notz care încearcă să confere expoziției o onorabilă descendență dada, iar de cealaltă parte stă plasat curatorul expoziției curente, care este provocat să legitimeze cu instrumentele teoriei această descendență a abordării, justificând totodată povestea pre- și postistorică a petrolului narată de artiști. Iar în jurul celor doi curatori, depun mărturie artiștii. Dada? – întreabă Notz. Da, răspunde Şenova, însă un dada postprelucrat, filtrat prin opticele contextului actual, din care nu mai rămân de recuperat decât metodele de propagare și translatare. De aici și numele întregului proiect, The Translation, ce are scopul de a indica mai degrabă metoda, decât tema. Acest abandon fără drept de apel al tematismului curatorial se desprinde și din răspunsurile pe care le oferă cei doi artiști în dialogurile purtate. Nu, răspunde Vilensky, la noi e vorba mai degrabă de absurd, Oberiu și Daniil Harms, decât de dada sau Tzara, iar translatarea se petrece în sens literal, cel de traducere dintr-o limbă în alta, iar în cazul colectivului artistic, dintr-un discurs în altul, din cel filozofic și politic, în cel artistic, adică dintr-un tip de ideologie în celălalt. Poate, răspunde Shawky, căci momentul fondator al poveștii cruciadei, când beduinii au construit primele „sonde” de petrol, în bună conviețuire cu alogenii europeni, e un moment de-a dreptul suprarealist, comunitățile de beduini își construiau de fapt viitorul fără să fie conștiente de acest fapt. Sensul translației, în cazul artistului egiptean, trimite cu gândul tot la Maalouf, care definea funcția artei, într-un interviu moderat de artist împreună cu Shumon Basar și Hans Ulrich Obrist, ca pe una recuperatoare în raport cu istoria. Artistul, spune Maalouf prin gura lui Shawky, nu spune povestea istoriei, nu o rescrie, ci o traduce, adică imaginează ceea ce nu a fost spus până la capăt sau nu a fost rostit deloc.

Admițând astfel că sensul și funcția traducerii sunt cele stipulate de artiști, întrebarea care survine imediat este cea care vizează, de data aceasta, funcția sau misiunea traducătorului. Într-un text din anii ’30 despre sarcina traductorului, Walter Benjamin ajungea la concluzia că traducătorul nu are de ce să fagociteze originalul, că esența unei traduceri bune este să îmbogățească atât originalul, cât mai ales, invers, contextul în care este plasată noua operă. Benjamin credea că sarcina traducătorului nu este aceea de a-l germaniza pe Shakespeare, ci de a shakespeareaniza germana. Cu alte cuvinte, în cazul de față, sarcina artistului va fi așadar să infuzeze artei câte ceva din dinamica opacă a marilor narațiuni ale istoriei, translatându-i ocultările în revelări explozive, sarcină de care, judecând cel puțin după volumul de față, aceștia s-au achitat. Dar au mai făcut ceva: au deschis artei noua posibilitate de investigare și scurtare a jumătăților de cronologie oficială.

Adrian Notz, Başak Şenova (ed.), The Translation, Catalog, Writers: Adrian Notz, Başak Şenova, Dmitry Vilensky, Wael Shawky, Cabaret Voltaire, Zürich, 2013, 76 p.

Cronică publicată în revista „Arta”, nr. 11 / 2014

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s