N.V. Gogol, „Scrisori…”. XXV. Curtea sătească şi verdictul (Din scrisoarea către M.)


Curtea sătească. Comuna Buguruslanskii din gubernia Samara. Fotografie din 1900-1903. Sursa: newsmen-lj.livejournal.com

Curtea sătească. Comuna Buguruslanskii din gubernia Samara. Fotografie din 1900-1903. Sursa: newsmen-lj.livejournal.com

XXV

Curtea sătească[1] şi verdictul

(Din scrisoarea către M.)

Destinatarul scrisorii nu a fost identificat.

***

Să nu care cumva să neglijaţi judecata sau verdictul. Nu lăsaţi treaba asta pe mîna vechilului sau a cuiva din sat: asta-i partea cea mai importantă a rostului gospodăriei. Judecaţi singur. Prin asta veţi întări legătura care s-a rupt între moşier şi ţărani. Judecata e lăsată de la Dumnezeu şi nu cunosc altceva mai presus decît ea. Nu degeaba cel care ştie să facă dreaptă judecată este ţinut la mare cinste de popor. Vi se va închina nu numai satul dumneavoastră, dar şi mujicii de prin împrejurimi, cînd vor afla că puteţi da un verdict. Şi nu neglijaţi pe nimeni dintre cei care vin, judecaţi-i pe toţi chiar dacă e vorba numai de o ceartă neînsemnată ori de o încăierare. Din acest motiv, îi puteţi spune mujicului foarte multe lucruri de bine pentru sufletul său, pe care n-aţi fi putut nicicum să i le spuneţi altă dată, negăsind un motiv.

Judecaţi fiecare om cu dublă măsură şi fiecărui caz găsiţii o dublă rezolvare. Prima rezolvare trebuie să fie judecata pămîntească. În timpul ei să-i daţi dreptate celui drept şi să-l pedepsiți pe cel vinovat. Să vă asigurați că sînt de faţă şi martorii, să fie la proces şi alţi mujici, să vadă toţi limpede care-i cel drept şi care-i vinovatul. Cealaltă rezolvare să fie judecata Cerească. Şi-n timpul ei să-l judecaţi atît pe cel drept, cît şi pe cel vinovat. Arătaţi-i limpede primului că şi el este vinovat pentru că l-a vătămat celălalt, iar celui de-al doilea – că este de două ori mai vinovat, în faţa Domnului şi în faţa oamenilor; pe primul să-l mustraţi că nu şi-a iertat aproapele, aşa cum ne-nvaţă Christos, iar pe-al doilea să-l certaţi de-a binelea că L-a vătămat pe Christos prin vătămarea aproapelui; după care admonestaţi-i pe-amîndoi că au venit la judecată ca să se împace şi cereţi-le cuvîntul că vor merge la preot ca să se spovedească de toate păcatele. Iar dacă veţi pronunţa o astfel sentinţă, puteţi să vă consideraţi atotputernic, la fel ca Dumnezeu, pentru că Dumnezeu vă va împuternici. Veţi trage multe învăţăminte bune, drepte şi adevărate. Dacă măcar o parte din oamenii noştri de stat şi-ar începe lucrul nu cu hîrţogăraia, ci cu împărțirea prin viu grai a treburilor între oamenii simpli, ar cunoaşte mai bine spiritul locului, calitățile poporului şi, în genere, sufletul oamenilor, şi n-ar mai împrumuta din locuri străine tot felul de inovaţii păcătoase. Dreapta judecată s-ar fi putut desfăşura la noi mai spornic decît în alte ţări, pentru că din toate popoarele numai cel rus e singurul care-a lăsat să-ncolţească gîndul acesta adevărat, că nu există om drept şi că drept e numai unul Dumnezeu. Idea aceasta, la fel ca o credinţă de netăgăduit, a fost asimilată de către tot poporul. Înarmat cu ea, chiar şi cel mai simplu şi mai necopt om poate avea putere asupra poporului şi poate pune capăt unui conflict. Numai noi, oameni de vază, n-o înţelegem, pentru că noi ne-am îmbuibat cu idei deşarte cavaleresc-europene despre adevăr. Numai noi stăm şi disputăm, care-i drept şi care-i vinovat, însă dacă încerci să descurci cazul fiecăruia-n parte, ajungi la acelaşi numitor comun, adică – ambele părţi sînt vinovate. Şi înţelegi că astfel comandanta din povestirea lui Puşkin, Kapitanskaia docika [Fata căpitanului], a procedat corect atunci cînd a trimis delegatul să judece cazul soldatului cu o babă, care s-a luat la bătaie în saună cu o şleahtă de ţărani, și care a dat următoarea instrucţiune: „Vezi şi tu, care-i drept, care-i vinovat şi pedepseşte-i pe toţi.”.

1845

[1] Seliskii sud sau Auliskii sud – instanţă judecătorească în satele Rusiei ţariste (n.tr.).

N.V. Gogol, „XXV Curtea sătească şi verdictul (Din scrisoarea către M.)”, în Scrisori către prieteni. Confesiuni, Traducere din limba rusă și note de

.

Advertisements

One response to “N.V. Gogol, „Scrisori…”. XXV. Curtea sătească şi verdictul (Din scrisoarea către M.)

  1. Pingback: N.V. Gogol, „Scrisori către prieteni. Confesiuni”. Cartea. Versiune integrală. Drafturi critice 2014 | drafturi critice·

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s