N.V. Gogol, „Scrisori…”. XXIV. Viaţa femeii cu bărbatul ei, în Rusia de astăzi


N.V. Gogol, „Portret de femeie” (1820), desen. Sursa: ngogol.ru

N.V. Gogol, „Portret de femeie” (1820), desen. Sursa: ngogol.ru

XXIV

Viaţa femeii cu bărbatul ei, în Rusia de astăzi[1]

Destinatar neidentificat. Partea de titlu de după virgulă a fost eliminată de cenzură.

Am stat mult să mă gîndesc, pe cine să dojenesc: pe dumneavoastră ori pe soţul dumneavoastră? Într-un final am decis să vă dojenesc pe dumneavoastră: femeia întotdeauna se trezeşte şi se mişcă mai repede. Situaţia în care vă aflaţi amîndoi, chiar dacă vă imaginaţi pe culmile fericirii, mi se pare nu că mai rea decît fericirea, dar mai rea decît a celora care se cred năpăstuiţi. Amîndoi aveţi multe calităţi sufleteşti foarte bune, mărinimoase, sînteţi inteligenţi, dar vă lipseşte un lucru fără de care toate acestea rămîn inutile: vă lipseşte stăpînirea de sine, autocontrolul. Nici unul din voi doi nu e stăpîn pe sine. Nu aveţi caracter, înţelegînd prin caracter tăria voinţei. Simţind lipsa aceasta la sine, soţul dumneavoastră s-a însurat ca să găsească în soţie imbold pentru fiecare gest şi mişcare. Dumneavoastră v-aţi măritat cu el ca să vă fie îndemn şi imbold în treburile vieţii. Şi amîndoi aşteptaţi unul de altul ceea ce vă lipseşte amîndurora. Vă spun eu: situaţia dumneavoastră nu-i deloc fericită, ci-i chiar periculoasă. Amîndoi vă aruncaţi în viaţă şi vă scufundaţi ca săpunul în apă; toate calităţile dumneavoastră şi însuşirile bune se pierd în haosul acţiunilor, care apare numai din cauza caracterului, şi deveniţi amîndoi întruchiparea neputinţei. Rugaţi-vă Domnului să vă dea tărie. La Domnul ne putem ruga pentru orice, chiar şi pentru tărie, care, aşa cum se ştie, nu o poate dobîndi nicicum un om slab, lipsit de putere. Numai să procedați cu cap. „Roagă-te şi-noată către mal”, spune proverbul. Repetaţi în minte dimineaţa, la amiază, seară şi în toate orele zilei: „Doamne, adună tot ce găseşti în mine şi-ntăreşte!” – şi faceţi timp de un an ce vă spun eu acum, fără să vă întrebaţi deocamdată de ce şi pentru ce. Toată partea de gospodărire a casei luaţi-o asupra-vă; cheltuielile şi cîştigul să fie-n mîinile dumneavoastră. N-are rost să ţineţi o carte de cheltuieli, însă de la bun început alcătuiţi un buget pentru tot restul anului, treceți în el toate nevoile voastre, încercaţi să estimaţi cît cheltuiţi pe an şi cît ar trebui să economisiţi în funcţie de veniturile voastre, după care rotunjiţi sumele. Împărţiţi toţi banii pe care-i aveţi în şapte teancuri egale. În primul teanc vor fi banii pentru casă, cu încălzire, apă, lemne de foc şi tot ce presupune întreţinerea unei locuinţe, de la pereţi şi pînă la curăţenia curţii. În al doilea teanc – banii de masă şi tot ce ţine hrană, de la solicitările bucătarului şi pînă la alimentele pentru tot ce e viu în casa dumneavoastră. În teancul al treilea – echipajul: şareta, vizitiul, caii, grîul, ovăzul, pe scurt – tot ce ţine de partea asta. În cel de-al patrulea teanc – banii pentru garderobă, adică tot ce aveţi nevoie voi doi ca să vă puteţi arăta în lume ori sta acasă. În teancul al cincilea vor fi banii dumneavoastră de buzunar. În al şaselea – banii pentru cheltuielile excepţionale care pot apărea: schimbarea mobilei, achiziţia unui nou echipaj pentru şaretă sau chiar pentru ajutorarea vreunei rude, în caz că ar avea nevoie urgent. În teancul şapte – lui Dumnezeu, adică banii pentru biserică şi pentru săraci. Şi aveţi grijă ca cele şapte teancuri să nu se amestece niciodată, ca şapte ministere separate unul de celălalt. Rostuiţi cheltuielile cu fiecare ocazie, dar sub nici o formă nu schimbaţi un teanc pe altul. Oricît de avantajoase vi s-ar părea achiziţiile în timpul acesta şi oricît nu v-ar ademeni prin ieftinătatea lor, nu cumpăraţi. Mai tîrziu, cînd o să vă întăriţi mai mult, o să vă făliţi cu o asemenea realizare. Acum însă nu uitaţi nici o clipă că faceţi asta pentru achiziţia unui caracter tare, iar această cumpărătură e pe moment mai necesară decît oricare altă marfă, de aceea fiţi încăpăţînaţi. Rugaţi-vă Domnului să vă dea încăpăţînare. Atunci cînd se iveşte ocazia de a ajutora un sărac, nu puteţi folosi mai mult decît se găseşte în teancul destinat pentru aşa ceva. Chiar şi de v-aţi nimeri să fiţi spectatorul unui tablou al nefericirii, care-ţi sfîşie inima-n bucăţi, şi aţi vedea cu ochii voştri că susţinerea bănească ar putea fi de mare ajutor, nici atunci să nu-ndrăzniţi să atingeţi alte teancuri, ci mergeţi prin tot oraşul, pe la toţi cunoscuţii dumneavoastră şi străduiţi-vă să-i înduplecaţi pe ei: cereţi, imploraţi, fiţi gata să vă înjosiţi în faţa lor, ca să vă rămînă drept pildă şi lecţie de învăţătură, să ţineţi minte în veci cum aţi fost siliţi de cruda nevoie de a refuza un nefericit, cum pentru asta a trebuit să vă supuneţi umilinţei şi chiar derîderii publice; iar asta să nu vă iasă din minte, să vă sacrificaţi şi supuneţi privaţiunii atunci cînd cheltuiţi din fiece teanc, să vă chibzuiţi din timp ca la sfîrşitul anului să vă rămînă și pentru săraci cîte un pic din fiecare teanc. Dacă veţi ţine minte toate acestea fără întrerupere, nu veţi intra niciodată într-un magazin fără un motiv solid şi nu vă veţi cumpăra pe neaşteptate vreo podoabă oarecare pentru şemineu sau gheridon, după care sînt ahtiaţi la noi atît femeile, cît şi bărbaţii (mai ales ultimii care, vorba ceea, nu-s femei, ci babe). Veniturile dumneavoastră vor începe să-şi ia avînt pe nesimţite şi veţi ajunge să înţelegeţi şi singură că nu aveţi nevoie de mai mult de o caretă şi de-o pereche de cai, de mai mult de patru platouri la masă, că puteţi îndestula invitaţii de la masa mare servindu-vă de un serviciu simplu, secondat de un platou în plus pentru sticla de vin, împărţit în pahare simple şi fără prea multe dichisuri. Obrazul n-o să vă ardă de ruşine cînd prin oraş va începe să umble vorba că la dumneavoastră nu-i comme il faut[2] şi veţi rîde, convinşi fiind că adevăratul comme il faut este acela cerut omului de către Cel care l-a făcut, iar nu de cel care încropeşte sistema prînzurilor, nici de cel care stă toată ziua şi ticluieşte etichete efemere, nici măcar de către însăşi madam Sihler[3]. Ţineţi cîte un caiet separat pentru fiecare teanc de bani în parte, calculaţi suma totală a fiecărui teanc în fiecare lună, iar în ultima zi a lunii recalculaţi totul din nou și faceți totalul, comparînd între ele toate lucrurile cumpărate ca să puteţi afla de cîte ori este mai necesar unul decît celălalt şi ca să vedeţi limpede la care aţi putea renunţa în caz de urgenţă, aşa veţi înţelege, cu demnitate, care din lucrurile necesare e şi mai necesar.

Ţineţi-vă cu stricteţe de asta în decurs de un an. Păstraţi-vă cumpătul şi fiţi încăpăţînaţi, iar în timpul acesta rugaţi-vă Domnului să vă întărească. Şi veţi prinde putere neîntîrziat. Important e ca măcar ceva în om să se-ntărească şi să devină de nesfărîmat, de-aici se va pune ordine şi-n toate celelalte. Întărindu-vă în treburile ordinii materiale, vă veţi întări pe neobservate şi în cele ale ordinii spirituale. Planificaţi-vă timpul; scoateţi în faţă orele importante-ale zilei. Nu zăboviţi dimineţile alături de soţul dumneavoastră; goniţi-l către-ndatoririle din departamentul său, amintindu-i clipă de clipă că trebuie să se dedice total treburilor obşteşti şi gospodăririi întregului stat (cît priveşte gospodăria de-acasă, asta nu-i treaba lui: ea ar trebui să vă revină dumneavoastră, nu lui), că s-a însurat anume pentru a se despovăra de grijile mărunte şi a se lăsa în braţele patriei, iar soţia nu-i ca să-i încurce slujba, ci ca să-l întărească pentru ea. Toată dimineaţa să lucraţi separat, fiecare la treaba lui, după aceea să vă întîlniţi ca să luaţi prînzul împreună, să vă bucuraţi unul de altul de parcă nu v-aţi fi văzut de cîţiva ani buni, să aveţi ce vă povesti unul altuia şi să nu mestecaţi în tăcere rupîndu-vă gurile de căscat. Povestiţi-i tot ce-aţi făcut prin casă, prin gospodăria domestică, iar el să vă povestească tot ce-a produs în departamentul său pentru gospodăria socială. Dumneavoastră va trebui să cunoaşteţi întocmai natura atribuţiilor sale şi în ce constă partea lui de muncă, ce hotărîri a luat în ziua respectivă şi în ce anume au constat acele hotărîri. Să nu neglijaţi toate astea şi să ţineţi minte că femeia trebuie să fie ajutorul bărbatului. Iar dacă l-aţi asculta cu multă atenţie măcar pentru un an, în anul următor veţi fi în stare să-i daţi sfaturi, veţi şti cum să-l îmbărbătaţi cînd se va lovi de vreo neplăcere la slujbă, veţi cunoaşte cum să-l faceţi să înfrunte şi să treacă peste ceva pentru care nu i-ar fi ajuns puteri, fiţi imboldul său pentru tot ce e cu adevărat frumos.

Începeţi chiar de astăzi să îndepliniţi tot ce v-am spus. Prindeţi putere, rugaţi-vă şi cereţi Domnului neîncetat să vă dea forţa de a vă aduna şi de a vă ţine tare. Cu toatele s-au împrăştiat şi s-au deşirat în ţara noastră. Tot omul s-a transformat într-o cîrpă şi-o mămăligă; a îngenuncheat ca un laş şi a devenit robul tuturor fleacurilor deşarte şi mărunte, nu mai există niciunde libertate, în adevăratul ei sens. Am un prieten, nu-l cunoaşteţi personal dar, cu toate acestea, e cunoscut în toată Rusia[4], iar acest prieten defineşte libertatea în felul următor: „Libertate nu-nseamnă să-ţi exprimi dorinţele după bunul plac, ci să poţi să spui nu dorințelor.”. El a spus adevărul adevărat. Nimeni în Rusia nu-şi mai poate spune acest aspru „nu”. Nu mai văd bărbaţi nicăieri. Fie ca o femeie fără de putere să-i amintească lucrul ăsta! Am ajuns s-o trăim şi pe asta, femeia trebuie să-i amintească bărbatului că-i e cap şi stăpîn.

1846

[1] Titlul original: Cem mojet bîti jena dlea muja v prostom domaşnem bîtu, pri nîneşnem poreadke veşei v Rossii [Ce poate însemna soţia pentru soţul ei în viaţa simplă de zi cu zi, în contextul orînduirii sociale contemporane din Rusia] (n.tr.)

[2] Cumsecade (fr.).

[3] Proprietăreasa mai multor magazine de modă din Petersburg.

[4] Referinţa este la V.A. Jukovskii care în însemnările sale din 1846, Şto esti svoboda [Ce este libertatea], exprimă o idee similară: „Ce este libertatea? Putinţa de a rosti cuvîntul «nu», în gînd sau cu glas tare. ” (v. V.A. Jukovskii, Socineniea v stihah i proze [Scrieri în versuri şi proză]).

N.V. Gogol, „XXIV. Viaţa femeii cu bărbatul ei, în Rusia de astăzi”, în Scrisori către prieteni. Confesiuni, Traducere din limba rusă și note de Igor Mocanu.

One response to “N.V. Gogol, „Scrisori…”. XXIV. Viaţa femeii cu bărbatul ei, în Rusia de astăzi

  1. Pingback: N.V. Gogol, „Scrisori către prieteni. Confesiuni”. Cartea. Versiune integrală. Drafturi critice 2014 | drafturi critice·

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s