N.V. Gogol, „Scrisori…”. XXII. Moşierul rus (Către B.N. B….)


„Moșierul în fața mujicilor”, gravură, anonim, secolul al XIX-lea. Sursa: http://rpczmoskva.org.ru/

„Moșierul în fața mujicilor”, gravură, anonim, secolul al XIX-lea. Sursa: rpczmoskva.org.ru

Destinatarul scrisorii nu a fost identificat.

***

Important e că ai ajuns deja în sat şi că ţi-ai propus cu orice preţ să te faci moşier; restul va veni de la sine. Să nu te frămînte gîndul că vechea orînduire care lega moşierul de ţăran a dispărut. Că a dispărut, e adevărat; că moşierii sînt vinovaţi pentru această dispariţie, este iarăşi adevărat; dar că ar fi dispărut pentru totdeauna – mai bine scuipi pe astfel de cuvinte: le poate spune numai cel care nu vede mai departe de vîrful nasului. Oare rusului, care poate fi atît de recunoscător pentru fiecare lucru bun care-l înveţi, oare rusului îi va fi chiar aşa de greu să reînnoade legăturile cu sine? Se pot reînnoda atît de strîns că după aceea te vei gîndi numai la cum să le mai deznozi oleacă. Dar asta numai dacă vei duce la bună îndeplinire tot ce îţi voi spune, iar spre sfîrşitul anului vei vedea că am avut dreptate. Apucă-te de moşierit aşa cum ar trebui, adică după firea lucrurilor și a legii. Mai întîi adună mujicii şi explică-le ce eşti tu şi ce sînt ei. Că eşti moşier peste ei nu pentru că îţi arde să porunceşti cuiva ca să te numeşti moşier, ci pentru că tu eşti deja moşier, că te-ai născut moşier, că te-ar pedepsi Dumnezeu dacă ai schimba meseria asta cu o alta, pentru că fiecare trebuie să-I slujească Domnului în locul ce i-a fost dat şi nu în unul străin, la fel cum şi ei, născîndu-se sub o putere, ar trebui să se supună acelei puteri sub care s-au născut, pentru că nu există putere care să nu fie de la Dumnezeu[1]. Şi tot atunci arată-le Evanghelia, ca să vadă ei cu ochii lor, toţi pînă la ultimul. După aceea, să le spui că îi pui să muncească şi să trudească nu pentru că ai avea nevoie de bani pentru chermeze şi, drept dovadă, dă foc chiar în faţa lor tuturor assignaţiilor[2], ca să poată vedea cu ochii lor că banii nu înseamnă nimic pentru tine, ci că îi pui să trudească pentru că munca i-a fost dată omului de către Dumnezeu pentru a-şi cîştiga bucata de pîine[3] şi citeşte-le despre asta din Sfintele Scripturi, ca să audă şi ei. Spune-le tot adevărul: că pe tine te va judeca Dumnezeu pînă şi pentru ultimul nemernic din sat şi că pentru asta vei fi cu şi mai multă băgare de seamă ca ei să lucreze cinstit nu numai pentru tine, dar şi pentru ei înşişi, că de altfel, ştii şi tu, dar o ştiu şi ei, lenevindu-se, mujicul este capabil de orice – va deveni un beţiv şi un hoţ, îşi va strica sufletul, dar şi pe tine te va trage la grea răspundere în faţa Domnului. Şi orice le spui, întăreşte îndată prin cuvinte din Sfînta Scriptură; arată-le cu degetul şi literele cu care-au fost scrise toate acestea; după aceea pune-l pe fiecare să-şi facă semnul crucii, să se închine şi să sărute cartea în care au fost scrise toate acestea. Cu alte cuvinte, să vadă desluşit că tot ce se îndreaptă spre ei de la tine, se-ntîmplă cu voia lui Dumnezeu şi nu din pricina nu ştiu căror capricii europene. Mujicul va înţelege, el nu are nevoie de multe cuvinte. Arată-le tot adevărul: că sufletul omului este mai preţios decît toate pe lume şi că înainte de orice tu vei veghea să nu strici sufletul din ei şi să nu-l condamni la chinuri veşnice. În toate mustrările şi pedepsele pe care le-ai pronunţa hoţului, leneşului sau beţivului, adu-l în faţa Domnului, nu în faţa ta; arată-i cu ce greşeşte Domnului, nu ţie. Şi nu-l mustra în particular, trebuie să-l vadă nevasta, familia şi toţi vecinii lui. Dojeneşte nevasta că nu şi-a păzit bărbatul de cele rele şi că nu i-a amintit de mînia Domnului; dojeneşte vecinii că şi-au lăsat fratele s-o facă de oaie[4] chiar în preajma lor şi să-şi strice sufletul pentru nimic; dovedeşte-le că vor răspunde cu toţii în faţa Domnului. Fă în aşa fel încît răspunderea să cadă asupra tuturor, tot ce are-n preajmă să-i fie o mustrare, ca să nu aibă vreme să se pună pe tînjală. Caută să aduni cît mai multă putere de influenţă, iar odată cu ea şi responsabilitatea proprietarilor exemplari şi a celor mai buni mujici. Explică-le clar că nu-s făcuţi să trăiască bine doar ei, ci să-i înveţe traiul bun şi pe ceilalţi, că un beţiv nu-l poate învăţa pe alt beţiv lucrul ăsta care-i de datoria lor. Iar netrebnicilor şi beţivilor spune-le să-i arate acelaşi respect ca faţă de staroste, de vechil, de popă sau chiar faţă de tine; ca văzîndu-i de la distanţă pe mujicul exemplar şi pe proprietarul lui, să-şi ridice căciula de pe cap şi să-i ureze drum bun; iar pe cel care va îndrăzni să fie nerespectuos cu el ori să nu-i asculte cuvintele înţelepte, fă-l cu ou şi cu oţet în faţa tuturor, zicîndu-i: „Ah, tu, moacă nespălată! Te-ai tăvălit prin cenuşă de nu ţi se mai cunosc nici ochii, da’ pe cel cinstit nu vrei să-l cinsteşti! În genunchi să te rogi în faţa lui să-ţi bage minţile-n cap; nu-ţi bagi minţile-n cap, te prăpădeşti ca un cîine.”. Iar pe mujicii exemplari cheamă-i la tine acasă, dacă-s bătrîni oferă-le un loc, vorbeşte cu ei despre cum te pot ajuta să-i înveţi binele şi pe ceilalţi, îndeplinind astfel ceea ce ne-a fost lăsat de Dumnezeu. Procedează aşa nu mai mult de un an şi o să vezi cum toate se vor aşeza la locul lor; pînă şi gospodăria va deveni mai bună. Important este să te ţii de toate acestea, restul va veni de la sine. Nu degeaba a spus Christos: „Şi toate acestea s-or adăuga tuturor”[5]. Adevărul acesta e mult mai evident pentru un ţăran decît pentru noi, pentru țărani proprietarul bogat şi omul bun sînt sinonime. În satul în care se duce o viaţă creştinească, mujicii întorc banii cu lopata[6].

Acum, iată şi un sfat într-ale gospodăritului. Numai să-l dumici bine şi n-ai să rămîi nedumerit. Doi oameni îmi mulţumesc deja, unul din ei este K*** pe care-l cunoşti. Nu-ţi voi spune de care şi cu ce treabă gospodărească ar trebui să te îndeletnicești. Tu ştii mai bine decît mine lucrul ăsta, ca să nu mai zic că nu pot spune despre satul tău că-l văd ca-n palmă. Iar în legătură cu noile rînduieli, tu eşti deştept şi ai înţeles că nu-i musai să te ţii cu dinţii de cele vechi, ci să te uiţi prin ele ca să scoți de-acolo ce-i mai bun. Eu însă, îţi voi da un sfat despre legăturile dintre moşier şi ţăran în chestiuni şi afaceri gospodăreşti, care pînă una-alta îţi este mai necesar decît cele de mai înainte. Să ţii bine minte că interacţiunea dintre moşierii gospodari de astăzi şi mojicii lor este următoarea: fii patriarh, începător a toate şi fruntaş în toate treburile. Să-mpămînteneşti ca la începutul oricărei munci obşteşti să fie: după semănatul, cositul şi strîngerea roadei, să fie chef în tot satul, în aceste zile să ai în ogradă o masă mare pentru toţi mujicii, ca de ziua Învierii, şi să stai la masă cu ei, şi tot cu ei la un loc să ieşi la muncă, iar la muncă să fii în fruntea lor, îndemnîndu-i pe toţi să lucreze voiniceşte, lăudînd pe cel semeţ şi mustrînd pe cel leneş. Iar cînd vine toamna şi se-ncheie muncile la cîmp, mai prăznuiţi o dată terminarea muncilor, poate chiar mai înflăcărat, însufleţiţi de un tedeum frenetic şi înnobilat. Să nu loveşti mujicul. Să-i cari pumni în faţă nu-i o mare artă. Asta poate să o facă şi poliţaiul, şi asesorul, chiar şi starostele; mujicul e obişnuit cu astfel de lucruri şi-o să-l doară fix în ceafă. Tu să-l iei cu binişorul, că doar eşti maestru la cuvinte potrivite. Iar dacă-l cerţi, fă-o cu toată lumea de faţă, să rîdă tot neamul de el; va fi mai eficient decît orice zdulap după ceafă sau dinţi sfărîmaţi. Păstrează pentru mai tîrziu toate sinonimele voinicului pentru cel care trebuie încurajat şi toate sinonimele molîului pentru cel care merită certat, ca s-audă tot satul că leneşul şi beţivul e un molîu şi-o cîrpă. Să cauţi cuvinte şi mai oribile, pe scurt – să-i numeşti aşa cum nu şi-a dorit vreodată rusul nostru. Nu te aşeza la umbră sub streaşină, ci preocupă-te mai mult de treburile ţărăneşti. Şi oriunde ai apărea, să apari în aşa fel ca venirea ta să-nvioreze şi să-nveselească totul, ca munca să meargă strună. Pune şi nişte suflet în cuvinte, atunci cînd le spui: „Să terminăm odată, băieţi, toţi împreună!”. Şi pune şi tu mîna pe topor sau pe coasă; asta îţi va fi mai de folos şi-ţi va prinde mai mult bine pentru sănătate decît toate Marienbadele, răsfăţurile medicinale ori plimbările searbede.

Observaţiile tale despre şcoală sînt foarte adevărate. Să faci mujicul să-nveţe carte, ca după aceea să poată citi cărticelele-acelea inutile pe care le tipăresc pentru popor filantropii europeni, e o mare absurditate. Problema e că mujicul n-are pic de timp pentru aşa ceva. După atîta muncă, nici o cărticea nu se mai lipeşte de el, şi, ajuns acasă, va cădea lat, adormind buştean. Tu vei face la fel, după ce vei fi catadicsit să te-arăţi mai des pe la muncă. Preotul din sat îi poate dezvălui mujicului mai mult adevăr folositor pentru el, decît toate cărticelele astea la un loc. Iar dacă din acest adevăr va încolţi şi dorinţa de carte, dar nu ca să se facă escroc-contabil după aceea, ci ca să citească acele cărţi în care sînt cetluite legile lui Dumnezeu pentru om, apoi aceasta-i altă treabă. Educă-l ca pe propriul fiu şi foloseşte pentru asta tot ce-ai fi folosit dacă erai la şcoală. Poporul nostru nu-i prost, dar fuge ca dracul de tămîie de orice hîrtie scrisă. El ştie că din ea izvorăsc, ca un afluent nesecat, toate încîlcelile şi încurcăturile umane, şiretlicurile şi chiţibuşăraia. Ca atare el nici nu are voie să ştie dacă există şi alte cărţi înafară de cele sfinte.

Şi dacă tot a venit vorba de preot[7], degeaba-ţi faci inimă rea că l-au mutat şi faci presiuni asupra arhiereului ca să-ţi dea unul mai înţelept şi mai versat. N-o să-ţi dea un astfel de preot pentru că astfel de preoţi sînt ceruţi peste tot. Scoate-ţi din minte gîndul că o să dai peste un preot care să răspundă întru toate idealurilor tale. Nici o şcoală şi nici un seminar n-o să-ţi poată cultiva un asemenea preot. La seminar el nu învaţă decît lucrurile dintru început care să clădească temelia învăţăturii sale, mai departe va învăţa la şcoala vieţii. Tu să-i fii tovarăş de drum că doar cunoşti atît de bine obligaţiile preotului din sat. Dacă preotul e cam netot, apoi vinovaţi de asta sînt moşierii. În loc să-l adăpostească la ei în casă ca pe unul de-un neam, să-i stîrnească pofta de conversaţie din care-ar putea învăţa cîte ceva, moşierii îl aruncă printre mujici cînd el e încă tînăr şi neexperimentat, cînd încă nu are habar ce-i aia un mujic, îl pun într-o asemenea încurcătură încît el trebuie să aibă infinită răbdare cu ei, să le facă pe plac, în loc să aibă de la bun început o oarecare putere asupra lor, după care tot moşierii se plîng că au un preot netot, cu apucături grosolane, care aproape că nu mai poate fi deosebit de un mujic obişnuit. Dar eu te-ntreb: care dintre aceia mai pregătiţi şi mai cultivaţi n-ar deveni grosolan? Tu să faci aşa. Ai grijă ca preotul să stea cu tine la masă în fiecare zi. Citeşte cu el din cărţile duhovniceşti, mai ales că citirea asta te-a acaparat complet în ultima vreme. Dar cel mai important, ia-l cu tine peste tot, pe la toate muncile, ca de la bun început preotul să fie ajutorul tău şi să vadă cu ochii lui toate aranjamentele tale cu mujicii. Atunci va înţelege ce este un moşier, ce este un mujic şi care sînt legăturile dintre ei. Şi tot atunci va căpăta şi mai multă stimă din partea mujicilor, cînd vor vedea că preotul merge la braţ cu tine. Să ai grijă să nu-ndure sărăcie în casa lui, să aibă şi el gospodăria lui, iar prin asta să te poată însoţi pretutindeni. Crede-mă, se va obişnui cu tine atît de mult, încît îl va apuca plictisul atunci cînd vei lipsi. Obişnuindu-se cu tine, el va deprinde cunoaşterea rînduielii şi-a oamenilor, şi-a multor altor lucruri bune, pentru că în tine, slavă Domnului, toate astea există din plin, iar tu ştii atît de clar şi de bine să le rosteşti, că cel care te ascultă însuşeşte nu numai gîndurile tale, nu numai felul de a le rosti, dar şi cuvintele tale.

Cît priveşte predica, pe care tu o consideri atît de necesară, iată ce-ţi voi spune eu: sînt mai degrabă de părere că preotul care încă nu cunoaşte pe deplin oamenii din preajma lui şi nici ce are de făcut e mai bine să nu ţină predica. Te-ai gîndit tu oare ce-nseamnă să rosteşti o predică înţeleaptă în faţa mujicilor? Nu, eu zic să mai aştepţi un pic, pînă cînd va înţelege şi preotul cum merg lucrurile, dar şi tu. Însă pînă atunci, te sfătuiesc pe tine ce l-am mai sfătuit şi pe altul şi, din cîte se pare, i-a fost de folos. Citeşte-i pe sfinţii părinţi şi mai ales pe Ioan Gură-de-Aur, şi îţi spun de Ioan Gură-de-Aur pentru că Ioan Gură-de-Aur, avînd de a face numai cu poporul necioplit, cei ce pe dinafară se-arătau mari creştini, dar în inimă rămîneau aspri păgîni, s-a străduit să vorbească pe-nţelesul omului simplu şi necioplit, şi a vorbit cu limbă aleasă şi vie despre nişte subiecte atît de înalte, încît pot fi scoase părţi întregi din predicile lui şi arătate mujicului nostru, iar acesta o să-nţeleagă. Deschide-l pe Ioan Gură-de-Aur şi citeşte-l împreună cu preotul tău, dar citiţi-l cu creionul în mînă ca să puteţi însemna anume acele părţi, căci la Ioan Gură-de-Aur veţi găsi cu zecile astfel de părţi. Şi lasă-l să citească poporului aceste părţi, nu-i nevoie să fie lungi, o pagină sau chiar jumătate de pagină, cu cît sînt mai scurte, cu atît mai bine. Dar înainte de a le citi în faţa poporului, trebuie ca preotul să le citească de cîteva ori împreună cu tine, ca după aceea să le poată rosti nu doar cu însufleţire, dar cu un glas atît de încrezător ca atunci cînd ar trudi pentru vreun cîștig personal, de care ar depinde bunăstarea vieţii lui de mai departe. Vei vedea cît de autentic va fi totul, mai mult şi decît propria lui predică. Poporul are nevoie de cuvinte puţine, dar alese – altfel, se va obişnui cu predica aşa cum s-au obişnuit cercurile alese, care merg să asculte celebrităţile preoţeşti din Europa aşa cum se duc la operă sau la spectacol. Preotul lui K** nu ţine nici o predică, dar cunoscînd toţi mujicii din cap şi pînă-n talpă, îi aşteaptă la spovedanie. Iar la spovedanie le scoate toate alea din ei, că ies din biserică la fel ca din baie. Z** i-a trimis la spovedanie vreo 30 de muncitori de la el din fabrică, aleşi pe sprînceană, toţi beţivi şi tîlhari de prim rang, iar el s-a aşezat pe scări ca să le vadă feţele atunci cînd vor ieşi din biserică: erau cu toţii roşii ca racul. Şi din cîte se pare, nici nu i-a ţinut prea mult la spovedanie; spovedea cîte patru, cinci oameni o dată. Iar după asta, după spusele lui Z**, timp de două luni nu s-a mai arătat nici unul pe la cîrciumă, iar cîrciumarii nici pînă-n ziua de azi nu pot înţelege cum de s-a putut întîmpla una ca asta.

Dar ajunge. Lucrează cu sîrg şi spor un an de zile, că după aceea treaba o să meargă şi singură, iar tu nu va trebui să mişti un deget măcar. Te vei îmbogăţi precum Krez[8], în ciuda orbilor care încă mai cred că profitul moşierului se bate cap în cap cu cel al mujicului. Tu le vei demonstra prin fapte, nu prin vorbe, că se înşeală şi că dacă moşierul îşi priveşte îndatoririle cu ochi de creştin, atunci el va putea reînnoda vechile orînduilei, despre care vorbesc ei ca şi cum ar fi dispărut pe vecie, cu legături noi, mai trainice, legături întru Christos, pe care nimic nu le poate întrece în trăinicie. Iar tu n-ai rîvnit invidios nici o altă îndeletnicire şi ţi-ai văzut de slujba ta de moşier în stat, pe care n-ar putea-o sluji niciodată vreun mare cinovnic. Orice s-ar spune, dar să ridici de la pămînt 800 de suflete căzute, care toate pînă la unul pot fi un exemplu pentru cei din jur, prin modul lor de viaţă exemplar, asta nu-i o treabă oarecare, ci muncă măreaţă-n slujba adevărului şi-a dreptăţii.

1846

[1] Epistola Sfîntului Apostol Pavel către Romani (13, 1): „…nu este stăpînire decît de la Dumnezeu…”, în Biblia, Anania, p. 1635.

[2] În prima ediţie, în loc de cuvintele „şi, drept dovadă, dă foc chiar în faţa lor tuturor asignaţiilor” cenzura trecuse: „şi procedează aşa”. Assignaţie – bunica monetară a rublei, emisă în Rusia în perioada 1769-1848 (n.tr.).

[3] Facerea. Întîia Carte a lui Moise (3, 19): „Întru sudoarea feţei tale îţi vei mînca pîinea…”, în Biblia, Anania, p. 25. În capitolele păstrate din cel de-al doilea volum al Sufletelor moarte, moşierul Kostanjoglo argumentează „rînduiala” plugăritului în felul următor: „…în sudoarea frunţii tale să-ţi lucrezi pămîntul. Aici n-are rost să despici firul în patru. Experienţa veacurilor a demonstrat că, plugar fiind, omul e mai moral, mai curat, mai nobil, mai înalt.”, Iordache, p. 433.

[4] În original, zajîl sobakoi, a ghiftuit cîinele (n.tr.).

[5] Versetul complet este: „…ci căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga.”, Sfînta Evanghelie după Matei (6, 33) ori Sfînta Evanghelie după Luca (12, 31), în Op. cit., p. 1467 sau 1538. În prima ediţie, în loc de „tuturor” e scris „vouă”, modificare întreprinsă de P.A. Pletnev. E.A. Hitrova povesteşte în jurnalul său cum în ianuarie 1851 la Odesa, la familia Repnin, Gogol a citat din predica lui Filaret, mitropolitul Moscovei, cuvintele „Căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu…”. După care Gogol a spus: „…cînd omul e liniştit pe dinăuntru, atunci cu toatele se aşează la locul lor. Dar ca să fii liniştit pe dinăuntru, trebuie să căutaţi Împărăţia lui Dumnezeu, şi toate acestea vi se vor adăuga vouă.” (Arhiva rusă, nr. 3 pe 1902).

[6] Acest motiv folcloric (v. şi episodul divinaţiei din Evghenii Oneghin al lui Puşkin) apare şi în cel de-al doilea volum al Sufletelor moarte, în descrierea satului lui Kostanjoglo: „Se vedea că anume aici trăiau ţăranii despre care în cîntec se spune că întorc banii cu lopata.”, Iordache, p. 417. Gogol utilizează acest motiv în accepţiunea lui folclorică, în care mujicii sînt nişte cadavre, iar argintul – bogăţia cerească, nepămîntească.

[7] Fragmentul de la „Şi apropo de preot” şi pînă la „…cum de s-a putut întîmpla una ca asta” a fost eliminat de cenzură la prima ediţie a cărţii. A fost publicată pentru prima dată de către P.I. Bartenev în revista Arhiva rusă (1866).

[8] Krez – metonimie pentru deţinătorul unor bogăţii incomensurabile, după numele regelui Croesus din Lydia, cum am spune noi bogat ca un paşă (n.tr.).

N.V. Gogol, „XXII. Moşierul rus (Către B.N. B….)”, în Scrisori către prieteni. Confesiuni, Traducere din limba rusă și note de Igor Mocanu.

Advertisements

One response to “N.V. Gogol, „Scrisori…”. XXII. Moşierul rus (Către B.N. B….)

  1. Pingback: N.V. Gogol, „Scrisori către prieteni. Confesiuni”. Cartea. Versiune integrală. Drafturi critice 2014 | drafturi critice·

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s