N.V. Gogol, „Scrisori…”. XVII. Iluminare (Către V.A. J….skii)


Piotr I. Geller, „Pușkin, Jukovskii și Gogol la Palat” (1910), Muzeul „A.S. Pușțin”.

Piotr I. Geller, „Pușkin, Jukovskii și Gogol la Palat” (1910), Muzeul „A.S. Pușțin”.

Adresată lui V.A. Jukovskii.

***

Îţi scriu încă o dată de pe drumuri. Îţi mulţumesc pentru tot, confratele meu! La Sfîntul Mormînt mă voi ruga Domnului să-mi dea măcar o parte din bunătatea minţii tale pe care ai împărţit-o cu mine. Crede şi inima ta va găsi pacea! Vei sosi la Moscova ca-n sînul familiei tale[1]. Ea îţi va apărea asemenea unei închipuiri rîvnite şi-acolo te vei simţi mai în pace decît aici. Nici trăncăneala goală a deşertăciunii, nici zgomotul echipajului nu te vor tulbura: vor trece cu grijă pe strada pe care vei locui tu. Şi chiar de va veni cineva la tine-n vizită, vreun prieten vechi ori poate un om necunoscut pînă atunci, el va începe mai întîi prin a te ruga să nu i te dedici cu totul, temîndu-se să nu irosească nici măcar o clipă din timpul tău. Pe la noi oamenii ştiu şi pot să-l cinstească pe cel care şi-a dus treaba la bun sfîrşit. Cel care şi-a întrebuinţat harul atît de onest şi de ireproşabil, nelăsîndu-şi talentul s-adoarmă, netrîndăvind pentru nici o secundă în toată viaţa lui, cel care şi-a păstrat bătrîneţea ca pe-o veche tinereţe, cînd toţi din jurul său au irosit-o prin ispite deşarte şi cînd tinerii au ajuns să nu fie decît nişte bătrîni debili, apoi acela merită toată atenţia şi respectul. Vei fi ca un patriarh la Moscova, iar tinerii îţi vor cîntări cuvintele în grame de aur. Odiseea ta va aduce multă binefacere, asta ţi-o prorocesc. Ea va da o nouă prospeţime omului contemporan, atît de obosit în haosul vieţii şi al gîndurilor lui; în ochii lui, ea va da un nou suflu tuturor acelor lucruri pe care el le considerase vetuste şi inutile pentru sensul vieţii lui; ea îl va readuce la simplitate. Însă şi mai mult bine vei aduce tu prin truda pe care ţi-a hărăzit-o Însuşi Dumnezeu, dar pe care ai ţinut-o ascunsă atît de mult pînă acuma[2]. Căci în truda aceasta se-ascunde şi o necesitate socială. Nu te frămînta şi priveşte fix înainte! Nu există nici o piedică pe care tu să nu o fi întîlnit deja. Există un jude cinstit chiar înăuntrul pămîntului nostru, pe care mulţi nu l-au văzut încă, – e Biserica noastră. Ea se pregăteşte acum să-şi intre în drepturile sale depline şi să împrăştie lumină pe tot pămîntul. Ea însumează tot ce e de trebuinţă pentru viaţa rusului, în toate legăturile sale, începînd cu cele de stat şi terminînd cu cele familiale, ea are cîte o cale pentru fiecare, o cale dreaptă, întinsă, ordonată şi de încredere. După mine, este o mare nesăbuinţă să introduci noi reforme în Rusia, ignorînd Biserica noastră, necerîndu-i binecuvîntarea. Se rîde gîndul cînd gîndeşte la importul prost al noilor idei europene, fără ca acestea să fie botezate cu lumina lui Christos. Vei vedea cu ochii tăi cum toată Rusia este-ntr-un gînd, cum Biserica noastră va fi recunoscută de toţi, atît de cei credincioşi, cît şi de necredincioşii săi. Aceasta a fost voia Providenţei, ca orbirea neînţelegerii să înceţoşească ochii multora. Atunci cînd încerc să descurc cu atenție iţele-ncurcate ale faptelor lumii, văd întreaga înţelepciunea a Domnului care a îngăduit cu timpul împărţirea Bisericii, împuternicind-o pe prima să stea nemişcată şi cît mai departe de oameni, iar pe cealaltă – să se frămînte în rînd cu oamenii; pe prima – să nu accepte nici o rînduială nouă, înafară de cele care-au fost împămîntenite de oamenii luminaţi şi de părinţii Bisericii din cele mai bune vremuri ale creştinătăţii, pe cealaltă – schimbîndu-se şi preschimbîndu-se cu fiecare nouă orînduială a vremii, a spiritului şi a obiceiurilor oamenilor, să îmbrăţişeze toate inovaţiile, chiar şi pe cele înfăptuite de episcopii vicioşi; pe prima – să se sacrifice pentru oameni de-a lungul timpului, pe cealaltă – să cucerească lumea-n timp; pe prima – aidoma smeritei Maria care-a lăsat pentru mai tîrziu grijile pămînteşti, să îngenuncheze la picioarele Domnului ca să audă mai bine cuvintele Lui, înainte de a le prelua şi transmite oamenilor mai departe, pe cealaltă – aidoma grijuliei gazde Marta[3], să robotească harnică şi primitoare umăr la umăr cu oamenii, transmiţîndu-le cuvintele Domnului, rămase încă necîntărite în gîndurile ei. Partea cea bună i-a revenit primei, căci mult a stat şi a ascultat cuvintele Domnului, atrăgîndu-şi mustrările surorii sale neprevăzătoare, care s-a încumetat să o creadă moartă la trup, rătăcită şi chiar lepădată de Dumnezeu. Nu-i uşor să aduci Cuvîntul lui Christos în oameni şi a trebuit ca mai întîi să se pătrundă de înţelesul Lui. Drept care, în Biserica noastră s-a păstrat tot ce e necesar pentru societatea care acum doarme buştean. Din ea se hrăneşte şi noua ordine a lucrurilor care au să vină, şi cu cît o înţeleg mai mult cu inima, mintea şi cugetarea, cu atît mai mult mă minunez de putinţa miraculoasă de a preschimba cuvintele care i se împotrivesc şi care nu mai sînt în puteri să preschimbe Biserica Apuseană. Biserica Apuseană a fost egală în putere cu vechea orînduire a lumii, atunci ea mai putea cumva împăciui şi conduce lumea prin Christos împotriva dezvoltării umane insuficiente şi unilaterale. Acum însă, cînd omenirea a ajuns la o dezvoltare deplină a tuturor forţelor sale, în toate însuşirile sale, în cele bune, cît şi în cele rele, ea nu face decît să o îndepărteze de Christos: cu cît rîvneşte mai mult primenirea, cu atît mai multă discordie provoacă, nefiind în putere să lumineze cu lumina sa palidă subiectul contemporan din toate părţile lui. Cu toţii recunoaştem că prin acest comportament şi prin multitudinea deciziilor la scară umană luate de aceşti episcopi, care încă nu au dobîndit harul în viaţa lor, un har deplin pînă la înţelepciunea pluralistă a creştinătăţii, Biserica Apuseană şi-a îngustat vederea asupra vieţii şi a lumii şi nu poate să le mai cuprindă. Privirea deplină şi plurală a rămas de partea Răsăriteană a ei, parcă pentru a păstra pe mai încolo dezvoltarea tardivă, dar deplină, a umanităţii. Spaţiul ei vast nu se opreşte în sufletul şi în inima omului, ci se-ntinde pînă la înţelepciunea lui, în toată forţa ei superioară; drumul şi căile sale-s întru a concentra totul în om, într-un singur imn închinat fiinţei supreme. Prietene, să nu fii tulburat de nimic! Şi dacă lucrurile de astăzi ar fi încurcate de şapte ori mai sucit, Biserica noastră le-ar primeni şi schimba pe toate. Pînă şi oamenii noştri mondeni, aflaţi în preajmă şi vorbind încet pe la colţuri, încep să înţeleagă că există o comoară care poate aduce mîntuirea, – ea se află printre noi nevăzută. Va străluci această comoară şi pe toţi ne va umple cu strălucirea ei. Iar vremurile-acestea nu sînt departe. Repetăm şi astăzi încă fără sens cuvîntul „iluminare”. Nici măcar n-am stat să ne gîndim de unde ne-a venit acest cuvînt şi ce înseamnă el. Cuvîntul acesta nu există în nici o altă limbă, numai noi îl avem[4]. A ilumina nu înseamnă a învăţa, ori a îndrepta, ori a educa, nici chiar a lumina, ci totala străluminare a omului, în toate puterile lui, nu doar a raţiunii, cînd întreaga lui natură este străbătută, de la un capăt la celălalt, de un foc purificator. Cuvîntul acesta a venit din Biserica noastră, care-l rosteşte de aproape o mie de ani, neabătută din drumul ei de toate întunecimile şi umbrele ignoranţei ce-o încolţesc din toate părţile, şi ea ştie de ce-l pronunţă. Nu în zadar arhiereul, cînd în timpul slujbei lui solemne ridică în ambele mîini tricherul, semnificînd Sfînta Treime a Domnului, şi dicherul, însemnînd Cuvîntul Său coborît pe pămînt şi adevărul Său îndoit, uman şi Dumnezeiesc, el ne luminează rostind: „Lumina lui Christos luminează tuturor!”. Şi nu-n zadar, într-un alt punct al slujbei, răsună repetat, ca din Cer, în auzul tuturor: „Lumină din lumină!” – şi nimic nu mai urmează după aceea.

1846

[1] Jukovskii se pregătea să se întoarcă în Rusia şi să se stabilească la Moscova, acolo unde locuiau prietenii şi rudele lui.

[2] Pe la mijlocul lui 1840, Jukovskii s-a gîndit să scrie o carte pentru îndrumarea sufletească a tinerilor şi care să poarte titlul Filosofia nevejdî [Filozofia ignoranţei], o carte care semăna izbitor de mult cu Paginile alese…, ca gen şi tematică. În această carte ar fi trebuit să intre şi scrisorile lui către Gogol. Pe la jumătatea lui 1850, manuscrisul era gata de tipar, dar a fost interzis de către cenzura ecleziastică. În ultimii săi ani de viaţă, Jukovskii l-a rugat pe P.A. Pletnev să împartă manuscrisul paginilor nepublicate unor prieteni, printre care se numărau P.A. Veazemskii şi A.O. Smirnova.

[3] Gogol face referință la parabola evanghelică a sosirii Mîntuitorului în casa Martei şi a Mariei (v. Sfînta Evanghelie după Luca (10, 38-42), în Biblia, Anania, p. 1535).

[4] Înşiruind mai departe posibilele traduceri în alte limbi pentru cuvîntul „iluminare” [„prosveşenie”], Gogol nu identifică nici o nuanţă de sens care ar putea conota natura morală a individului. A. Grigoriev a analizat semnificaţiile acestui cuvînt, gogolian prin excelenţă, în studiul său Gogoli i evo posledneaia kniga [Gogol şi ultima lui carte], ajungînd la concluzia că germanul Aufklärung înseamnă „fără îndoială, unul şi acelaşi lucru”. Cu toate acestea, el recunoaşte că îi e „de neînţeles în cel mai înalt grad… ce-a vrut să spună Gogol cu iluminarea” (v. şi Russkaia ăstetika i kritika 40-50-h godov XIX veka [Estetica şi critica rusă din anii ’40-’50 ai secolului al XIX-lea], 1982). Gogol utilizează acest cuvînt în înţelesul său liturgic.

N.V. Gogol, „XVII. Iluminare (Către V.A. J….skii)”, în Scrisori către prieteni. Confesiuni, Traducere din limba rusă și note de Igor Mocanu.

One response to “N.V. Gogol, „Scrisori…”. XVII. Iluminare (Către V.A. J….skii)

  1. Pingback: N.V. Gogol, „Scrisori către prieteni. Confesiuni”. Cartea. Versiune integrală. Drafturi critice 2014 | drafturi critice·

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s