N.V. Gogol, „Scrisori…”. XVI. Sfaturi (Către Ş….ev)


„Stepan Petrovici Şevîrev” (mijlocul secolului al XIX-lea), litografie, autor necunoscut.

„Stepan Petrovici Şevîrev” (mijlocul secolului al XIX-lea), litografie, autor necunoscut.

Destinatarul scrisorii este acelaşi Şevîrev. V. şi comentariile la scrisoarea XII – Creştinul merge-nainte.

***

Aşa înveţi, învăţîndu-i pe alţii[1]. După ce că am trecut printr-o perioadă grea şi bolnăvicioasă, la care s-au mai alăturat şi suferinţele mele sufleteşti, a trebuit să întreţin o corespondenţă atît de acerbă, cum n-am mai făcut-o niciodată. Parcă înadins, apropiaţii sufletului meu au început cu toţii în acelaşi timp să treacă prin tot felul de tulburări lăuntrice. Şi cu toţii, ca din instinct, mi s-au adresat cu rugămintea de a le da sfaturi. Abia atunci am înţeles natura sufletelor omeneşti din jurul meu. Ajunge să fi suferit mult chiar tu, că-ndată vei înţelege toţi suferinzii şi aproape că vei şti ce să-i spui fiecăruia în parte. Dar asta nu-i nimic, însăşi mintea parcă ţi se limpezeşte: oamenii şi vieţile lor, care pînă atunci ţi-au fost ascunse cu obstinaţie, ţi se vădesc pe rînd şi începi să ştii cine şi de ce are nevoie. În ultimul timp mi s-a întîmplat să primesc scrisori de la oameni care-mi erau aproape necunoscuţi şi să le dau nişte răspunsuri pe care n-aş fi putut să le dau înainte. La urma urmei, eu nu eram cu nimic mai deştept decît ei. Cunosc oameni care sînt de cîteva ori mai deştepţi şi mai învăţaţi decît mine şi care ar fi putut să dea nişte sfaturi de cîteva ori mai folositoare decît ale mele; dar eu nu fac asta şi nici n-aș şti cum să o fac. Mare-i Dumnezeu care ne face destoinici! Şi prin ce ne face El destoinici? – Prin însăşi suferinţa de care fugim şi vrem să ne ascundem. Prin strădanii şi suferinţă ne e dat să adunăm boabele destoiniciei, iar nu din cărţile citite. Însă cel care a adunat deja un astfel de bob, nu are dreptul să-l ferească de ochii celorlalţi. El nu-ţi aparţine, el e al Domnului. Dumnezeu a avut grijă de el în tine, toate darurile primite de la El ne-au fost date ca să ne slujim aproapele: El ne-a poruncit să ne învăţăm unii pe alţii clipă de clipă. Aşadar, nu te opri, învaţă şi sfătuieşte! Iar dacă vrei ca aceasta să-ţi fie şi ţie de folos, fă aşa cum gîndesc eu şi cum mi-am propus să fac de acum înainte: fiecare îndrumare şi fiecare povaţă pe care s-ar întîmpla să le dai, chiar şi omului aflat pe cea mai joasă treaptă a învăţăturii, cu care nu poţi avea nimic în comun, raportează-le şi la tine, iar ceea ce l-ai fi sfătuit pe celălalt, sfătuieşte-te şi pe tine; aceeaşi mustrare pe care i-ai fi făcut-o celuilalt, fă-o şi ţie. Crede-mă, totul trece prin tine, şi nici nu ştiu dacă există vreo mustrare pe care n-ar trebui să ne-o facem mai întîi nouă înşine, dacă stăm şi ne uităm mai bine la noi. Luptă-te cu o armă cu două tăişuri! Dacă ţi se va întîmpla să te superi pe careva, supără-te în acelaşi timp şi pe tine, măcar şi pentru faptul că ai putut să te superi pe cineva. Neapărat! Niciodată să nu-ţi întorci privirea de la tine însuţi. Întotdeauna tu să fii pilda, înaintea celorlalţi. Numai atunci ai voie să fii egoist! Egoismul nu-i o însuşire proastă, numai oamenii i-au dat o tălmăcire-atît de strîmbă, căci la origini egoismul ascundea purul adevăr. Vezi-ţi mai întîi de tine şi-apoi de ceilalţi; fie-ţi ţie mai curat la suflet şi după aceea vezi de s-au curăţat şi ceilalţi.

1846

[1] Poate fi vorba de o impresie produsă de textul lui Puşkin, Pisimo k izdateliu [Scrisoare către editor], publicat în cel de-al treilea volum al revistei Sovremennik (1836), acolo unde era criticat de alţi autori şi articolul lui Gogol, O dvijenii jurnalinoi literaturî, v 1834 i 1835 godu [Despre mişcarea foiletoanelor în anii 1834-1835], publicat, la rîndul său, în primul volum al revistei. Puşkin îşi începe Scrisoarea… cu un citat din Gheorghii Konisskii: „…învăţătorii buni şi cinstiţi se învaţă pe ei mai întîi, căci urechea lor le stă mai aproape decît a celorlalţi şi aude mai multe decît cele străine”. Ideea aceasta se regăseşte şi în cuvintele apostolului Pavel din Epistola către Romani: „Aşadar tu, cel care-l înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi?” (Romani, (2, 21), în Biblia, Anania, p. 1625).

N.V. Gogol, „XVI. Sfaturi (Către Ş….ev)”, în Scrisori către prieteni. Confesiuni, Traducere din limba rusă și note de Igor Mocanu.

One response to “N.V. Gogol, „Scrisori…”. XVI. Sfaturi (Către Ş….ev)

  1. Pingback: N.V. Gogol, „Scrisori către prieteni. Confesiuni”. Cartea. Versiune integrală. Drafturi critice 2014 | drafturi critice·

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s