N.V. Gogol, „Scrisori…”. VIII. Cîteva cuvinte despre Biserica noastră şi despre cler (Din scrisoarea către contele A. P. T. …oi)


Biserica Spaso-Preobrajenskaia din Sorocințî unde a fost botezat Gogol. Cartea poștală de epocă. Sursa: pravoslavie.ru

Biserica Spaso-Preobrajenskaia din Sorocințî unde a fost botezat Gogol. Cartea poștală de epocă. Sursa: pravoslavie.ru

Scrisoarea e adresată lui A.P. Tolstoi (v. comentariul la scrisoarea III. Însemnătatea bolii). Publicarea acesteia, dar şi a următoarei scrisori (IX. Despre aceiaşi) s-a împiedicat de cenzura clericală. „A nu se încuviinţa – a conchis cenzorul – deoarece viziunea scriitorului asupra acestor subiecte-i confuză.” Şi numai după intervenţia lui P.A. Pletnev pe lîngă N.A. Protasov, procurorul şef al Sinodului, a fost permisă publicarea scrisorilor, cu excepţia cîtorva fraze. Gogol era conştient de marea însemnătate morală şi culturală a clerului. Se cunoştea personal cu numeroşi ierarhi bisericeşti şi Părinţi ruşi din afara graniţelor, printre care existau şi mulţi oameni cu o educaţie aleasă. În privinţa clerului rural, negăsindu-i întotdeauna un nivel de cultură suficient de înalt, Gogol s-a străduit să insufle enoriaşilor consideraţie pentru orice pastor. Pentru asta a urmat învăţăturile Sfinţilor Părinţi. În antologia gogoliană de conspecte din scrierile Sfinţilor Părinţi şi din ale învăţaţilor Bisericii Ortodoxe, este inserat un fragment din Ioan Gură-de-Aur – O pocitanii sveaşennika, hotea bî i pogreşaiuşevo [Despre lectura Sfinţilor Părinţi, chiar şi de-au păcătuit]: „Cel care va citi dintr-un Părinte, acela-l va citi pe Dumnezeu. Iară cel care s-a deprins a-l nesocoti, acela-l va huli pe Însuşi Dumnezeu”.

 ***

În zadar vă tulburaţi dumneavoastră din cauza atacurilor pe care le-ndură Biserica noastră-n Europa. A învinovăţi clerul nostru de nepăsare este o nedreptate la fel de mare. De ce doriţi dumneavoastră ca preoţimea noastră, care pînă acum s-a deosebit prin calmul ei nobil, atît de cuvios, să intre-n rîndurile scandalagiilor europeni şi să-nceapă, la fel ca ei, a tipări fascicule nechibzuite? Biserica noastră a procedat cu demnitate. Pentru a-i putea lua apărarea, ea trebuie mai întîi cunoscută. Iar noi cunoaştem foarte prost Biserica. Biserica noastră nu stă degeaba. Ştiu foarte bine cum în adîncul mănăstirilor şi în liniştea chiliilor se pregătesc scrieri apodictice în apărarea ei. Iar treburile lor, ei şi le fac mult mai bine decît noi: ei nu se grăbesc şi, cunoscînd imperativele unui asemenea subiect, ei lucrează în liniște deplină, în rugă şi rînduială sufletească, izgonind din inimă toate patimile care se-aseamănă cu o febră nebună, venită din altă parte, purtîndu-şi sufletul pe acea culme a calmului celest, unde este nevoie să ajungă ca să aibă puterea de a mai şi vorbi despre un astfel de subiect. Dar nici aceste paveze nu vor sluji deplina persuasiune a catolicilor occidentali. Biserica trebuie să fie sfîntă în noi, nu în cuvintele noastre. Noi trebuie să fim Biserica noastră şi prin noi trebuie ridicat adevărul ei. Ei spun că Biserica noastră-i fără viaţă. E o minciună, căci Biserica noastră este viaţa, dar au formulat minciuna în mod logic, au ajuns la o deducţie corectă: noi sîntem cadavre, nu Biserica noastră, iar prin noi au numit şi Biserica noastră cadavru. Cum să ne apărăm Biserica şi cum le putem răspunde, dacă ne vor pune următoarele întrebări: „V-a făcut oare Biserica voastră mai buni? Îşi duce oare fiecare la bună-mplinire datoria sa?”. Ce-o să le răspundem noi atunci, simţind dintr-odată în suflet şi în conştiinţă c-am mers întotdeauna pe lîngă Biserică şi-abia dac-o mai recunoaştem acum? Stăpînim o comoară fără de preţ şi nu doar că nu ne-ngrijim de ea, dar nici măcar nu mai ştim unde-am îngropat-o. I se cere gazdei s-arate cel mai de preţ lucru din casa lui, iar gazda nu ştie pe unde zace-acest lucru. Aceasta este Biserica, ce aidoma unei fecioare neprihănite s-a păstrat de una singură, încă din vremurile apostolice, în nepătata sa imaculare primordială, aceasta este Biserica, ce cu profundele sale dogme şi neînsemnatele ritualuri de suprafaţă, coborîte parcă din Ceruri pentru poporul rus, singură e în putere să spulbere nedumeririle noastre şi poate produce un miracol nemaivăzut în ochii Europei întregi, silind la noi orice categorie socială, titlu şi poziţie, de a o lăsa-ntre graniţele lor legale şi în miezul organizării lor, ca neschimbînd nimic în stat, să dea putere Rusiei şi să uimească o lume-ntreagă cu ordinea acelui organism pe care ea îl speria pînă mai ieri, – iar aceasta-i Biserica noastră necunoscută! Acestei Biserici, ce a luat fiinţă întru viaţă, nici acum nu i-am făcut un loc în viaţa noastră cea de toate zilele!

Nu, de-acum ajută-ne, Doamne, să ne apărăm Biserica! Asta înseamnă să o scăpăm din mîini. Pentru noi există un singur fel de predică – viaţa noastră. Cu viaţa trebuie să ne apărăm Biserica noastră, care întreagă este viaţă; cu mireasma sufletului nostru trebuie să-i înălţăm adevărul. Lasă-l pe misionarul catolic occidental să se bată cu pumnii în piept, să gesticuleze din mîini, căci elocvenţa hohotelor de plîns se va preschimba în cuvinte care-n curînd vor smulge numai lacrimi uscate. Propovăduitorul catolicismului occidental trebuie să apară în faţa poporului şi numai dintr-o singură privire smerită ce se stinge treptat în ochi şi în tăcutul, fermecătorul lui glas, izvorînd din inima în care-au murit toate poftele lumeşti, totul să capete înţeles înainte ca acesta să-nceapă lămuririle şi într-un glas să i se strige: „Nu rosti nici un cuvînt, auzim şi fără el sfîntul adevăr al Bisericii tale!”.

N.V. Gogol, „VIII. Cîteva cuvinte despre Biserica noastră şi despre cler (Din scrisoarea către contele A. P. T. …oi)”, în Scrisori către prieteni. Confesiuni, Traducere din limba rusă și note de Igor Mocanu.

Advertisements

One response to “N.V. Gogol, „Scrisori…”. VIII. Cîteva cuvinte despre Biserica noastră şi despre cler (Din scrisoarea către contele A. P. T. …oi)

  1. Pingback: N.V. Gogol, „Scrisori către prieteni. Confesiuni”. Cartea. Versiune integrală. Drafturi critice 2014 | drafturi critice·

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s