N.V. Gogol, „Scrisori…”. VI. Despre ajutorarea săracilor (Din scrisoarea către A. O. S…ova)


P.F. Sokolov, „Portretul Aleksandrei Osipovna Smirmova-Rosset”, acuarela, 1835

P.F. Sokolov, „Portretul Aleksandrei Osipovna Smirmova-Rosset”, acuarela, 1835

Scrisoarea este adresată Aleksandrei Osipovna Smirnova (născută Rosset, 1810-1822), fraüleina reginei Alexandra Feodorovna, memorialistă. Pentru amintirile ei despre Gogol, vezi A.O. Smirnova-Rosset, Dnevnik. Vospominania [Jurnal. Amintiri] (publicat la Moscova în 1989); pentru mai multe detalii despre întîlnirile lor, vezi antologia Smirnova şi Gogol publicată de către N. Kolosova la Tbilisi în 1985. Această scrisoare marchează începutul corespondenţei lui Gogol cu Smirnova şi plasează acest început în 1844, în schimbul de scrisori ale Smirnovei din 18 şi 30 decembrie (publicate în nr. 10 din 1888 al revistei Ruskaia starina [Rusia de odinioară]) şi cea a lui Gogol, din 28 decembrie.

 ***

…Îmi îndrept gîndul înspre atacurile dumneavoastră la adresa prostiei tinerimii petersburgheze, care a pus la cale să ofere coroane şi pocale de aur cîntăreţilor şi artiştilor străini, timp în care Rusia-şi înfometează gubernii[1] întregi. Asta se întîmplă nu din tîmpenie sau din împietrirea inimilor şi nici din cauza minţii ușuratice. Asta se întîmplă din cauza nepăsării noastre generale. Aceste nenorociri şi grozăvii provocate de foamete se află la mare distanţă de noi, ele încolţesc în miezul provinciilor, nu sub ochii noştri, – iată dezlegarea şi lămurirea a toate! Acelaşi individ care a plătit o sută de ruble pentru o lojă la teatru, ca să se delecteze cu un cînt de-al lui Rubini[2], şi-ar fi dat şi ultima copeică dac-ar fi avut posibilitatea să fie martor al ravagiilor din măcar un singur tablou al foametei, în faţa căruia toate spaimele şi groazele prezentate prin melodrame sînt o nimica toată. Iar ai noştri nu vor face mare caz dintr-o donaţie: sîntem gata să donăm totul. Însă donaţiile personale în folosul săracilor nu se mai fac la noi chiar cu atîta tragere de inimă şi asta pentru că, în bună măsură, lumea stă şi se-ntreabă dacă va ajunge donaţia lui întreagă şi nevătămată în locul destinat, va nimeri ea în acele mîini cărora le-a fost menită. De cele mai multe ori se întîmplă că ajutorul trimis, ca un lichid purtat printre degete, se zvîntă pe drum, înainte de a-i sosi nevoiaşului, căruia nu-i rămîne decît să privească mîna uscată în care nu a mai rămas nimic. Iată la ce trebuie să ne gîndim, înainte de a strînge donaţii. Despre aceasta o să vorbim noi mai încolo, pentru că treaba asta nu este cîtuşi de puţin lipsită de importanţă şi despre ea trebuie să ne sfătuim pe-ndelete. Iar acum, să vedem unde este cea mai mare nevoie de ajutor. Ajutat se cere, înaintea tuturor, acela căruia într-o clipită i-a fost spulberat totul, dintr-un foc, acela peste care-a dat năpasta din senin: un incendiu ce-a pîrjolit totul din temelii, vreo molimă care i-a secerat dobitoacele din bătătură, moartea care a curmat viaţa singurului său reazem, altfel spus – orice privaţiune neprevăzută, cînd vin deodată peste capul omului toate relele care încă nu-l încercaseră pînă atunci. Într-acolo îndreptaţi-vă ajutoarele. Dar mai trebuie ca ajutoarele astea să fie strînse în cel mai creştinesc fel cu putinţă, căci de s-ar întîmpla să ajungă în chip de dare bănească, ele nu vor însemna mai nimic pentru cel lovit de soartă şi nu se vor preface-n bine. Căci dacă nu aţi meditat dinainte, în gîndul dumneavoastră, la întreaga situaţie a omului aceluia pe care vreţi să îl ajutaţi, şi nu-i aduceţi odată cu venirea-vă şi un sfat despre cum să-şi continue viaţa de-acum încolo, el nu va trage mari foloase de bine din acel ajutor. Arareori preţul ajutorului acordat poate egala preţul pierderilor suferite, în genere abia dacă se ridică la jumătate din ce-a pierdut un om, cîteodată ajunge la un sfert, însă de cele mai multe ori nici măcar la atîta. Rusul poate cădea dintr-o extremă-n alta: văzînd că puţinii bani căpătaţi nu-l pot ajuta să-şi ducă viaţa ca-nainte, va cheltui-n neştire pînă şi agoniseala care l-ar fi ajutat să răzbată măcar o vreme. Iar pentru asta, îndrumaţi-l cum să se descurce numai cu ajutorul pe care i l-aţi adus, arătaţi-i adevărata faţă a nenorocirii, astfel încît să poată pricepe că ajutorul i-a fost adus ca să-şi poată primeni viaţa, ca de-acum înainte să devină altul decît a fost, în cele avute cît şi în caracter. Veţi putea să-i spuneţi acestea cu multă înţelepciune numai dacă veţi pătrunde adînc cu gîndul în felul lui de a fi şi-i veţi înţelege situaţia. O să vă-nţeleagă: nefericirea înmoaie omul, natura lui, în astfel de momente, devine mult mai simţitoare şi mai deschisă în faţa pildelor, mereu de neînţeles pentru cel care se află în situaţia obişnuită a vieţii de zi cu zi, el este în acele momente aidoma cu ceara încălzită din care poţi modela tot ce doreşti. Cu toate acestea, mare minune ar fi dacă fiecare ajutorare ar trece prin mîinile unor preapodobnici lumânărari chibzuiţi şi destoinici. Căci numai ei sînt în stare a-i tălmăci omului sfîntul şi adîncul sens al nefericirii, care, în orice feluri şi chipuri nu s-ar înfăţişa oricui locuieşte pe acest pămînt, în izbă sau palat, este unul şi acelaşi strigăt ceresc ce din surlă-i vesteşte omului preschimbarea vieţii de odinioară.

1844

Fragment publicate prima dată pe siteul revistei Time Out Bucureşti.

N.V. Gogol, „VI. Despre ajutorarea săracilor (Din scrisoarea către A. O. S…ova)”, în Scrisori către prieteni. Confesiuni, Traducere din limba rusă și note de Igor Mocanu.

[1] Gubernie – Unitate administrativ-teritorială din Rusia, începînd cu secolul al VIII-lea şi terminînd cu perioada Uniunii Sovietice de pînă la împărţirea pe raioane din anii 1924-1929 (n.tr.).

[2] Giovanni Battista Rubini (1794, 1795-1854) – tenorul italian a avut cîteva concerte în Rusia în perioada 1843-1845 şi în 1847. S.P. Şevîrev a scris despre turneele acestuia de la Moscova în revista Moskviteanin: „Pentru 3 concerte, Rubini a încasat la Moscova 70 000 r[uble] bani gheaţă. La ultimul concert a strîns 10 000 r[uble], din cauza numărului limitat de locuri din clădirea teatrului care, cu toate acestea, a fost plină”.

Advertisements

One response to “N.V. Gogol, „Scrisori…”. VI. Despre ajutorarea săracilor (Din scrisoarea către A. O. S…ova)

  1. Pingback: N.V. Gogol, „Scrisori către prieteni. Confesiuni”. Cartea. Versiune integrală. Drafturi critice 2014 | drafturi critice·

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s