Artele vizuale în 2013


15_mircea-cantor_foto_modernism.ro_

Bienale, expoziţii, festivaluri. 2013 a fost un an plin. I-am întrebat pe trei critici de artă 1) care a fost cea mai bună „personală“, 2) cea mai bună „colectivă“ şi 3) cel mai interesant fenomen (tout genre compris).

Cea mai bună expoziţie personală din 2013 e una totalmente neortodoxă, în sensul că nu e tocmai personală – artistul expunînd alături de un altul, Radu Cioca, chiar dacă în excursuri total etanşe –, ci mai degrabă semipersonală, iar apoi pentru că, deşi a fost vernisată în 2013, pe 14 decembrie, ea a rămas deschisă pînă pe 14 ianuarie 2014. E vorba de proiectul expoziţional fotografic gigant „Puterea justiţiei şi puterea spirituală“ de Bogdan Gîrbovan, de la Galeria Jecza din Timişoara. Momentul e semnificativ întrucît are în spate o muncă antropologică de documentare, de aproape cinci ani, demers intitulat de către artist „Uniforme şi veşminte“, prin care acesta a intenţionat o punere în relaţie a celor două cele mai influente instituţii ale statului român – Poliţia şi Biserica Ortodoxă Română –, prin prisma vestimentaţiei funcţionale cu care au fost învestite prin legea seculară, respectiv religioasă. Rezultatele parţiale au mai fost expuse de autor, însă expunerea finală are loc abia acum. Înainte de a pune în discuţie implicaţiile ideologice şi/sau estetice ale expoziţiei, trebuie spus că, prin asta, Bogdan Gîrbovan acoperă un gol care devenise îngrijorător în cîmpul artelor vizuale: imaginea Puterii. Pînă acum, nu ştiam cu adevărat cum arată puterea, o vedeam zi de zi mediatizată, însă niciodată expusă.

De departe, cea mai bună expoziţie colectivă de anul acesta este a unor morţi. Dar asta n-are a face, întrucît miza expoziţiei se află în altă parte, într-un loc unde arta contemporană şi critica aferentă, ca disciplină, calcă din ce în ce mai rar astăzi – adică cercetarea. E vorba de „În acest pavilion se vede artă. România la Veneţia – 89 de ani de bienală“, expoziţie curatoriată de Daria Ghiu şi expusă în spaţiul Tranzit.ro din Bucureşti, în perioada 20 iunie – 20 octombrie 2013. Printr-un efort de documentare şi dezarhivare aproape neverosimil, curatoarea a încercat să surprindă aproape un secol de participare autohtonă la Bienala de la Veneţia, lăsînd pe parcurs lucrările să se bată între ele, atît pe verticală, în timp, cît şi pe orizontală, în spaţiu.

Cel mai interesant fenomen din cîmpul artelor vizuale autohtone n-are nume, însă el poate fi aproximat prin faptul că se află sub zodia laică a dansului contemporan şi a revirimentului pe care l-au căpătat artele performative în acest an. Mă gîndesc, în primul  rînd, la fulminanta participare a României la Bienala de la Veneţia, cu un pavilion conceput, gîndit, tălmăcit şi performat de nişte coregrafi care au curajul să rescrie critic istoria artei, a bienalei în sine şi a participării României, cu destule implicaţii politice. Însă eu, personal, nu pot privi această participare fără o punere imediată în oglindă, în comparaţie, în metaforă, dacă vreţi, cu situaţia CNDB-ului, în 2013, şi lupta pentru subzistenţă pe care a tot dus-o de cîţiva ani încoace.

Răspuns la ancheta „Artele vizuale în 2013” inițiată de Matei Martin și publicată în revista „Dilema veche”, Anul XI, nr. 520, 30 ianuarie – 5 februarie 2014. Tot aici puteți citi și răpsunsurile semnate de Daria Ghiu, Magda Cârneci și Cosmin Năsui.

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s