Economii intangibile


1.a. coperta cronica de carte Intangible Economies

Sunt câțiva ani buni deja de când revista „Fillip” din Vancouver a început să-și sistematizeze volumele tipărite în interiorul ceva mai coerent și mai aplicat al unei colecții. Colecția „Folio” sau „Folio Series” a cuprins până în prezent trei volume colective, numerotate alfabetic, ca să spun așa, ce tratează probleme și chestiuni destul de arid teoretice privind evoluția curentă a artei contemporane, dar mai ales, a practicii discursive care o interpretează, adică a criticii și teoriei artelor vizuale și / sau performative. Volumul „A” din colecție a apărut în 2010 în colaborare cu centrul artist-run Artspeak, sub coordonarea editorului revistei canadiene, Jeff Khonsary, și a uneia din membrele consiliului director, Melanie O’Brian, și s-a intitulat Judgment and Contemporary Art Criticism. Cea de-a doua antologie, „B”, coordonată de Antonia Hirsch, editoare asociată a revistei, a fost publicată în 2012 și s-a chemat Intangible Economies, reunind contribuțiile a nouă + unu autori. Tot în 2012 a apărut și readerul „C” din colecție – primul volum, fiind coordonat de același Jeff Khonsary, în colaborare cu redactoarea revistei „Fillip”, Kristina Lee Podesva, și intitulându-se Institutions by Artists, lângă numele editurii revistei apărând de data aceasta și prestigioasa Pacific Association of Artist Run Centres.

Geneza acestor volume ține de o practică descinsă din etica academică, însă destul de încetățenită în ultimii ani, a revistelor de cultură, politică și artă contemporană sau a diverselor grupări din aceeași categorie de a-și aduna periodic principalele dezbateri între coperțile unui volum colectiv destinat să rețină cele mai semnificative contribuții în domeniu. Așa tind să devină, la noi, antologiile CriticAtac, axate în genere pe filtrarea calitativă a materialelor generate de principalele dezbateri care au fost lansate pe parcursul unui an de grupul de intelectuali, analiști și artiști din jurul platformei. În aceeași logică, Intangible Economies reunește o serie de conferințe, prelegeri și discuții din cadrul forumului omonim organizat de revista „Fillip” la Vancouver, revistă care a și publicat, de altfel, primele versiuni ale textelor în paginile sale.

Dezbaterea care a stat la baza volumului colectiv a pornit de la premiza că odată cu adâncirea și permanentizarea pe durata a jumătate de deceniu deja a crizei economice a capitalului global, pe lângă evidența că artele contemporane au luat o nouă turnură, ceva mai constrictivă, cauzată de inevitabilele tăieri de fonduri și reduceri de cheltuieli sub vălul politic edulcorat al demersurilor de austerizare indefinită, deci pe lângă evidențierea strânselor raporturi de dependență ale artei de capitalul financiar, arta contemporană s-a văzut angrenată ea însăși în concertul global al criticii crizei, generând astfel simultan, din 2008 și până acum, atât o reprezentare a ei despre această criză, cât și un puzzle destul de complicat al autoreprezentării în criză. Iar provocarea pe care o lansează Antonia Hirsch contribuitorilor, plecând de la premiza sintetizată mai sus, este de a discuta despre ceea ce rămâne „intangibil” în sistemul economic actual, adică acele zone din cadrul câmpului economic ce nu pot fi măsurate în cifre, întrucât nu pot comporta unitate de măsură. Conceptul de „intangibil”, spune Antonia Hirsch, descrie în științele economice anumite fenomene precum morala angajatului, calitatea vieții, copyright etc., însă ceea ce se propune spre discuție autorilor nu sunt aceste fenomene destul de generale, ci un aspect particular al economiei și anume – afectul.

În introducerea pe care o semnează în chip de provocare pentru restul cărții, artista Antonia Hirsch plasează afectul sau, mai exact, afectivitatea, la baza schimbului din interiorul economiei darului, urmând destul de fidel observațiile lui Marcel Mauss din celebra lui carte din 1925. Ceea ce lăsa Mauss nerezolvat la începutul secolului trecut, reia autoarea în prezent și constată că schimbul presupune anumite acte performative din partea persoanelor angrenate în acest raport, de unde rezultă în mod implicit că economia are la bază, de fapt, o rețea de relații interpersonale, că este un soi de parazit la pătrat al relațiilor interumane și al unei afectivități mai mult sau mai puțin latente. Observația e dusă și mai departe în contribuția teoretică a artistei Melanie Gillian, care plasează această calitate fagocitantă a economiei schimbului la intersecția destul de tenebroasă a capitalului cu biopolitica guvernelor neoliberale actuale, accentuând mai ales faptul că principalele atitudini umane resuscitate de actuala criză economică sunt tocmai cele derivate din afect: dorință și teamă, nevoie și frică. Monika Szewczyk, pe de altă parte, se ocupă de analiza a ceea ce ar putea constitui opusul afectului și anume spațiul alb [the blank], investigând această calitatea prin eșalonarea unor exemple celebre din istoria artei, pornind de la Olympia (1863) lui Manet, Pătratul negru (1913) al lui Malevici și Go West (1925) al lui Buster Keaton, și până la exemple mai recente din lucrările unor Thomas Ruff, Allan McCollum sau Andrea Fraser, ajungând în final la câteva exemplificări ale spațiului alb în afișele și pancartele din cadrul mișcării Occupy. Toate aceste măști recente, contemporane sau curente ale blank-ului transpar în expunerea Monikăi Szewczyk ca reflecții în oglindă pentru privirea goală a reclamei contemporane, în care umanul este blank, iar singurul lucru expresiv ce răzbate din panou este numele mărcii înregistrate. „Singurul lucru limpede – continuă aceasta – e că [personajul din reclamă, Kate Moss, de exemplu] poartă Gucci sau Prada.” În dialogul său cu Antonia Hirsch, artistul Olaf Nicolai, încearcă o comparație între modul în care apare schimbul și ponderea afectului în cadrul economiei planificate din fosta RDG, spre deosebire de economia de piață din RFG, aplicând aceste observații pe modul în care se constituia practica artelor vizuale în aceste spații. Figură aparte constituie intervenția tandemului dramatic Hadley + Maxwell, care aleg să discute statutul practicii artei contemporane în cadrul sistemului economic printr-o analogie generală cu rolul artistului în teatrul Nō,  servindu-se de o strălucită mostră de performance alegorico-politic. Ceva mai žižekian, Jan Verwoert speculează contiguitățile semiotice dintre credință, bani și iubire, toate trei aflându-și radicalul semantic în verbul a crede: credit, credință, încredere, atitudini afective de care are nevoie moneda pentru a exista în calitatea ei de simbol palpabil și echivalabil cu un ceva concret și la fel de palpabil precum marfa. Curatorul Juan A. Gaitán semnează un interesant studiu al relației dintre imagine și valoare în interiorul economiilor monetare ale capitalismului, cu două aplicații din istoria artei recente: Suite of Canadian Landscapes (1969) al grupului canadian N.E. Thing Co. și Money Tree (1969) al brazilianului Cildo Meireles. În textul său din antologie, intitulat sugestiv „The Golden Potlatch. A Study in Mimesis and Capitalist Desire”, curatoarea Candice Hopkins investighează modul în care s-a constituit sărbătoarea Potlatch din America de Nord, după Febra de Aur Klondike de la finele secolului al XIX-lea, prin imitație și analogie cu originarul Potlatch din Yukonul canadian, eveniment ce a înlocuit un tip de economie primitivă bazată pe dar, cu unul premodern, de glorificare a aurului și valorii monetare simbolice. Eseul artistei Patricia Reed lansează o abordare etico-filozofică a condiției criticii contemporane în cadrul unor sisteme predefinite ale binelui și răului, în calitatea lor de constructe sociale. Transcrierea discuției din cadrul forumului „Intangible Economies”, plasată la finalul antologiei, este extrem de binevenită, întrucât, pe lângă intervențiile autorilor din carte, regăsim și nume precum Clint Burnham (cel care moderează discuția și răspunde la întrebările publicului), Richard Ibghy sau Lorna Brown.

Volumul pare a fi astfel, fără îndoială, o lectură extrem de utilă pentru o înțelegere ceva mai aplicată a practicii artei contemporane și a discursului critic care o secondează, ambele, și arta și critica, fiind influențate de sistemul economic actual gripat și parcă fără ieșire și putând, la rândul lor, influența, printr-o mai astuțioasă punere în funcțiune a atributelor afective ale artei și publicului, câmpul care le condiționează atât de drastic. Totodată, textele din antologie pot fi extrem de utile și celor care nu au înțeles încă sau vor să înțeleagă mai bine demersurile artistice ale unor grupuri artistice din România precum Candidatura la Președinție sau Biroul de Cercetări Melodramatice. Într-un interviu pe care ni l-au acordat artistele din cadrul celei din urmă structuri, deviza acestora, sintetizată, suna, scurt, „Occupy Affect!” – un îndemn ce poate fi citit la tot pasul și printre rândurile Economiilor intangibile.

Antonia Hirsch (ed.), Intangible Economies, Texts by: Juan A. Gaitán, Melanie Gillian, Hadley + Maxwell, Antonia Hirsch, Candice Hopkins, Olaf Nicolai, Patricia Reed, Monika Szewczyk, Jan Verwoert; Fillip Editions, Folio series: B, Vancouver, 2012, 240 p.

Cronică publicată în revista „Arta”, nr.10 / 2013

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s