Cristina Lilienfeld, Lay(ers)


p_15135_766x350-10-85

Așadar, o plajă largă de teme, profund ancorate în contextul socio-economic actual.

Întrebarea care apare acum, este ce recuperează artele vizuale din spectacolul Cristinei Lilienfeld? Așa cum am văzut, „Lay(ers)” comportă un discurs profund interogativ. Mișcarea, corpul în mișcare se comportă asemenea unui disipator interogativ. Giorgio Agamben spunea că după două Războaie Mondiale, ceea ce rămâne cu adevărat apanaj și garant al libertății individuale este pielea și grupa sangvină, iar noi am putea adăuga, că după un Război Rece și o criză economică ce încă nu s-a încheiat, nici măcar astea nu mai garantează libertatea individuală. Pielea și grupa sangvină au devenit marfă de schimb, dacă nu în mod direct, atunci cu siguranță în mod simbolic. Iar interogațiile care se desprind din straturile spectacolului Cristinei Lilienfeld vizează tocmai această extensie contemporană a capitalului simbolic al pielii și sângelui. Eu nu folosesc cuvinte mari și sofisticate aici, pornesc pur și simplu de la desenul care a rămas pe scena neagră la finele spectacolului. El este imaginea urmelor pe care le negociem zi cu zi în sistemul social actual. Cristina Lilienfeld afirmă că nu putem face nici cea mai simplă mișcare fără să lăsăm urme vizibile prin viață, iar întrebarea pe care o lansează imediat, indirect, e adevărat, este dacă nu cumva aceste urme sunt provocate, ghidate și până la urmă educate prin factori și stimuli exteriori, fie aceștia individuali sau sociali? Căci, să nu ne iluzionăm, dansatoarea nu a fost singură pe scenă, noi toți am fost prezenți acolo, așa încât acum nu mi-e clar dacă urmele de pe jos sunt ale ei sau ale noastre, așa cum nu-mi e clar dacă figurile coregrafice sunt ale dansatoarei sau nu reprezintă decât spațiul rămas liber dintre noi, iar ea nu a făcut decât să se strecoare prin el. Iar această ultimă interogație e de maxim interes pentru artele vizuale, pentru că artele vizuale nu pot ajunge prea curând la un rezultat similar însă fără instrumentele dansului.

Intervenţie în cadrul dezbaterii “Lay (ers) & Lectures @ CNDB” din 28 noiembrie 2013, în urma vizionării spectacolului “Lay (ers)” al coregrafei Cristina Lilienfeld. 

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s