ANCA MUREȘAN. NIMIC


Fara titlu, acril pe panza, 2010, 230x190 cm (courtesy of H'art Gallery și Anca Mureșan)

Fara titlu, acril pe panza, 2010, 230×190 cm (courtesy of H’art Gallery și Anca Mureșan)

Iar se taie creștinii între ei!, ar fi sunat vocea cronicarului. Asta mi-a venit să spun la prima citire a schimbului de comunicate de presă și scrisori dintre conducerea MNAC și organizatorii expoziției retrospective de pictură a artistei Anca Mureșan, intitulată, frust, Nimic.

Itinerate de la Düsseldorf, unde lucrează și activează artista, la Muzeul Național de Artă din Cluj, o selecție de lucrări recente ale artistei, dar și câteva mai vechi, trebuiau să alcătuiască o expoziție destul de consistentă la etajul 1 al Muzeului Național de Artă Contemporană din București, începând cu 18 ianuarie 2013. De alcătuit, n-o mai alcătuiesc la MNAC, ci la H’art Gallery, iar selecția nu mai este atât de consistentă, ci, mai degrabă, esențializată și adusă în contemporan. Falsa dilemă, dacă expoziția a fost contramandată sau amânată ni se pare puerilă pentru arta Ancăi Mureșan, căci ea, arta, nu este nici atât de incomodă, scandaloasă ori revoluționară pe cât să provoace excluderea dintr-un program expozițional instituțional și-așa destul de rigid, dar nici vădit lipsită de calități, fie ele și estetice, încât să nu o mai facă demnă de a sta alături de celelalte expoziții semnate de artiștii români exhibați acolo, și-așa puțini și repetabili la număr.

Lucrările recente ale Ancăi Mureșan fac, de fapt, foarte bine, ceea ce făceau și înainte. Adică: opun realității un filtru al desituării, bruiajului și uneori chiar pastișării. Evident, primul verdict care-ți vine-n minte atunci când vezi o lucrare creată de Anca Mureșan este acela al nonfigurativului radical. Căci nonfigurativul radical nu este Pătratul negru, expus în colțul de Răsărit al galeriei, pentru a lua locul icoanei pravoslavnice, o lucrare și un gest performativ care spun mai multe despre Malevici și contextul suprematist decât ar grăi trei tomuri de istoria artei, ci mai degrabă intuiția acelui punct de prefiniș, în care pătratul nu este încă în totalitate negru sau gri, sau roz, sau orice altă nuanță de culoare doriți. Este punctul-limită în care pixelii mai posedă încă o oarecare autonomie, râzând în hohote la vederea „realității” mediatice, de un figurativ prefabricat, insuportabil de real, însă inacceptabil de inexistent în realitate.

Dacă până acum, în expozițiile Fell Ein, Neted, Pas Impas sau Contra Zilei, artista mai păstra oarecum intactă o legătură polemică și de fiecare dată problematizantă cu figura ierarhică (fie aceasta o ierarhie socială sau chiar din istoria artei, de exemplu tema ramei sau cea a personajului principal), în Nimic, Anca Mureșan nu mai remoștenește nimic, rupând orice tranziție de la propria tradiție către contemporan. Această ruptură, această trecere extremă de la nonfigurativul care găzduia generos în mijlocul său figura, în sensul impus de Gérard Genette, la nonfigurativul radical, autist și obtuz, este ceea ce o îndreptățește pe teoreticiana Ruxandra Demetrescu să distingă în corpusul de picturi ale Ancăi Mureșan o falsă opoziție de fapt, între figură și non-figură. Căci non-figura, la Anca Mureșan, este figura care se multiplică exponențial, după care se autoîncarcerează pe pânză ca într-un lagăr de concentrare. Din această perspectivă, Nimic seamănă izbitor cu romanul Cum e (1961) al lui Samuel Beckett, în care prozatorul irlandez narează povestea unei aglomerări de Pim și Bom, cele două personaje generice, a căror interacțiune se traduce, se desfășoară corporal, după modelul raportului dintre victimă și călău, însă derivat la infinit ca într-o incantație.

Altfel spus, nu știi niciodată care ar putea fi criteriile sau formulele matematice de multiplicare a figurii în pictura Ancăi Mureșan, iar asta este tocmai ceea ce o determină să semene copleșitor de mult cu realitatea din jurul nostru. Pe undeva, lucrările de pictură ale Ancăi Mureșan contraofertează cacofoniei cotidiene a pseudodiscursurilor mediatice un pachet informațional condensat, ca un soi de kit informatic ce urmează a fi dezarhivat abia odată cu parcurgerea întregului Nimic.

Anca Mureșan, Nimic, pictură, curatoare: Liviana Dan, Texte de catalog: Ruxandra Demetrescu, Dan Popescu, Călin Stegerean, H’art Gallery, București, 21 decembrie 2012 – ianuarie 2013.

Cronică publicată în revista “ArtOut”, Nr. 21 / 2013

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s