Povești în imagini, benzi desenate, comicsuri


Galateca_Afis_WEB

Probabil că cea mai frecventă și, într-o oarecare măsură, firească întrebare care s-a pus în toamna anului trecut, după finisajul proiectului Muzeului Benzii Desenate găzduit până atunci de MNAC, însă prin generozitatea ICR București de la acea vreme și a clusterului EUNIC, a fost: Iar acum, ce urmează? I se va acorda Muzeului Benzii Desenate (MBD) onoarea de a rămâne să mucezească în colecțiile și-așa destul de firave ale MNAC? I se va aloca un spațiu separat, nou-nouț și bun de dat în folosință celei de-a noua arte? Sau, pur și simplu, organizatorii, în frunte cu Alexandru Ciubotariu, curatorul întregului mamut, își vor strânge jucăriile și vor merge fiecare pe la casa lui, văzându-și de treburi ca și până atunci?

Era limpede că exista, se crease într-un timp relativ restrâns, o anumită așteptare din partea publicului, un public format, de data aceasta și cred că pentru prima în istoria MNAC-ului, din vizitatori interesați de artă, altfel decât în virtutea unei specializări sau a meseriei. Cu alte cuvinte, în cele patru luni de expunere, la MNAC au trecut pragul nu numai artiști și jurnaliști, ci oameni de toate formațiile, vârstele, culorile și neamurile. Alexandru Ciubotariu a reușit pentru o expoziție ceea ce nici un alt curator român, dar nici străin, nu prididesc în ultimii ani și anume să lărgească audiența și să construiască un discurs al cunoașterii cu difuzare în masă. Tot de la el a venit probabil și cea mai fericită soluție privind destinul Muzeului Benzii Desenate și anume itinerarea conceptului curatorial în diverse forme în diverse spații. Adică, mai prețios spus, spunerea MBD unui proces de recontextualizare continuă în funcție de anumiți parametri spațio-temporali. În funcție de care parametri, ne-am putea întreba?

Iar cu această întrebare putem păși în noul proiect organizat de Muzeul Benzii Desenate, curatoriat de Alexandru Ciubotariu și cu un concept expozițional de Attila Kim, ce se desfășoară lunile acestea la Galeria Galateca din incinta Bibliotecii Centrale Universitare. Expoziția este construită ca o poezie cu două strofe în monorimă. De-a stânga avem o etalare cronologică, deci istorică, deci diacronică a parcursului benzii desenate de la Ary Murnu (1881-1971) la Cristian Dârstar (n. 1986), iar la dreapta, pe partea cu geam la stradă, mai multe obiecte de artă și elemente de design interior semnate de Pisica Pătrată (numele de artist al curatorului) și puse în vânzare. Sărim peste strofa din dreapta, întrucât ea nu contribuie în nici un fel la construcția narațiunii expoziționale și ține, cred, mai degrabă de vreun agreement între artist și galerie. Ceea ce ne interesează aici este banda desenată. Dar nu expunerea propriu-zisă, deși nici aceasta nu e de neglijat, căci curatorul și designerul show-ului au recurs la o formulă labirintică, de sorginte Bauhaus, de încasetare a planșelor originale, în diferite stadii ale creației, alături de etapa lor finală, adică publicarea în tipăriturile de bandă desenată. Privite de sus, soclurile cu casetă seamănă un fonturile create de Walter Gropius ori Ludwig Mies van der Rohe. Cât privește selecția lucrărilor, aceasta pare să se inspire, în continuare, din canonul istoriei benzii desenate statuat de Dodo Niță și același Alexandru Ciubotariu în Istoria Benzii Desenate (2010).

Ceea ce ne interesează însă mai mult acum este tipul de recontextualizare pe care ni-l propune Alexandru Ciubotariu. Că banda desenată a fost privită până acum, dacă a fost privită, de critica și istoria artei, dar și ale literaturii, drept un gen artistic minor, în genere adresat copiilor, știam, iar Muzeul Benzii Desenate, expoziția de la MNAC, s-a străduit și cred că a și reușit să spulbere într-o oarecare măsură tocmai această prejudecată critică deloc productivă, prin etalarea întregului câmp vast de tematici „serioase” pe care le-a abordat în timp banda desenată românească.

Ceea ce nu a reușit MBD la MNAC în schimb a fost să introducă banda desenată în programa curriculară de la Facultatea de Litere și cea de Arte. Iar tocmai aici rezidă, cred, miza cea mare a expoziției de față, cu un titlu numai în aparență inocent: Povești în imagini, benzi desenate, comicsuri. Mai întâi, pentru că prin acest nou proiect, Alexandru Ciubotariu întreprinde acea tranziție curatorială din ce în ce mai discutată în ultima vreme, în special în intervențiile Iritei Rogoff, de la curating la curatorial, adică de la a opera o selecție între anumite opere de artă și a expune acea selecție, la a contura un discurs care să vehiculeze cunoaștere în timp și pe parcursul mai multor proiecte în scopuri extra-artistice, adică educaționale, sociale sau politice. Apoi, deși au beneficiat de susținerea publică a mai multor voci din mainstreamul cultural românesc, între care Horia-Roman Patapievici sau Ion Manolescu, ultimul dedicându-i chiar o carte, benzile desenate n-au perforat încă zidul veterotestamentar al cursurilor academice. Aici cred că rezidă miza teoretică și conceptuală a expoziției MBD de la BCU. Căci noi știm să citim printre rânduri, iar citind printre rânduri, putem face lejer abstracție de cei patru pereți numiți „Galateca”, așa cum facem abstracție nesinchisit de „Unicredit Țiriac Bank” de-alături, și aserta observația că poveștile în imagini, benzi desenate și comicsuri, pe care ni le spune Alexandru Ciubotariu au loc, de fapt, în Biblioteca Centrală Universitară. Ceea ce echivalează cu intenția Calului Troian de a pătrunde în Universitate pe ușa din dos.

Și cred că va reuși. Noi, cel puțin, avem pancartele pregătite și vom sări la gâtul oricărui decan se va opune acestui demers de cercetare urgent, legitim, necesar.

07 decembrie 2012 – 17 februarie 2013: Povești în imagini, benzi desenate, comicsuri, artiști: Ary Murnu, Burschi Gruder, Puiu Manu, Livia Rusz, Matty Aslan, Radu Duldurescu, Sandu Florea, Ioan Mihăescu, Mircea Arapu, Valentin Tănase, Tudor Popa, Alexandru Ciubotariu, Matei Branea si Cristian Dârstar; curator: Alexandru Ciubotariu (Pisica Pătrată), concept expozițional: Attila Kim, Selecție de: Muzeul Benzii Desenate, Galateca, galerie de C‘arte și Cooltură, Biblioteca Centrală Universitară, București.

Cronică publicată în revista „Art Dance News”, ediția din martie 2013

Advertisements

3 responses to “Povești în imagini, benzi desenate, comicsuri

  1. Un comentariu necesar si sper mobilizator. Heja! cum spun suedezii unde banda desenata intra in demersurile de story telling ale facultatii de arta si design. Una dintre lucrările de diploma ale promotiei de story telling a fost o carte declanșat desenata publicată de Galago una dintre editurile de profil si calitate ale scenei suedeze. Keep up the good work!

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s