Artele vizuale în 2012


9122610_orig

Continuăm evaluarea anului cultural 2012 cu o retrospectivă a celor mai interesante expoziţii şi evenimente în artele vizuale. Am întrebat trei critici de artă (fiecare dintre ei implicat şi în diverse expoziţii): 1) Care e cel mai bun/interesant/provocator proiect curatorial? 2) Care a fost artistul anului? 3) Ce lucruri nemaipomenite (bune sau rele) au văzut în festivaluri, bienale etc., la noi sau prin lume? (Matei Martin)

Într-un text de la 1845, intitulată „Din ce-i alcătuită, așadar, ființa poeziei ruse și care e specificul ei”, N.V. Gogol întreprindea un soi de sinteză a ideilor poetice de la acea vreme, de la Cantemir (Antioh) și Lermontov, și până la Pușkin și Krîlov, încheindu-și epistola cu următoarea întrebare: „A avut ea [poezia – n.m.] oare vreo influenţă asupra spiritului societăţii contemporane cu ea, cultivînd şi mulţumind pe fiecare, în funcţie de locul lui şi aprofundînd înţelegerea tuturor în funcţie de spiritul pămîntului şi de fundamentele puterii poporului, prin care se pune statul în mişcare? Sau a fost ea pur şi simplu un tablou veridic al societăţii noastre – un tablou complet şi autentic, o oglindă limpede a fiinţei noastre? N-a fost nici una, nici alta; n-a făcut nici asta, nici ailaltă”. Întrebarea este, evident, impregnată de ideologia politică a vremii, regăsibilă și în analele poetice ale pașoptismului românesc, însă ceva din spiritul ei planează până astăzi, atunci când e să interpretăm critic o operă de artă, fie aceasta literară, plastică, muzicală sau toate la un loc. Prin urmare, care ar putea fi expoziția de artă contemporană autohtonă din 2012, proiectul curatorial, cu cea mai percutantă influență asupra contextului care a produs-o? Răspunsul este: nici una. Există totuși un proiect expozițional și un spațiu care au toate premizele să-și asume o astfel de funcție. E vorba de spațiul Tranzit.ro, deschis în decembrie, anul acesta, undeva pe Str. Gazelei, cu expoziția Km 0. Reprezentare și repetiție a Pieței Universității, curatoriat de Raluca Voinea. În aceeași serie, aș include și spațiile Platforma (coord. Simona Dumitriu) și Salonul de Proiecte (coord. Alexandra Croitoru, Magda Radu), de la Foto Anexa MNAC, dar și subRahova (coord. Farid Fairuz). În proiectul de la Tranzit.ro expune și fotograful Vlad Petri, care va rămâne, cred, în istoria artelor vizuale, drept artistul care a documentat Piața Universității 2012, transformându-se, fără a exagera, într-un soi de substitut documentar al televiziunii și mass-mediilor românești, mutând informarea pe YouTube și fiind singura sursă informațională credibilă. A mai existat apoi, în martie 2012, o expoziție care a constat dintr-o instalație site specific în Fortul 13 de la Jilava, semnată de Alexandru Potecă și coordonată de Adina Arvanitopol. Artistul Alexandru Potecă a facilitat, cu ajutorul deținuților de la Jilava, reactivarea sitului istoric și semnificațiile politice și culturale ale acestuia, semnificații libere de zgura istorică și de trendul anticomunist postcomunist contemporan.

Răspuns la o anchetă inițiată de revista „Dilema veche”, Anul X, nr. 469, 7-13 ianuarie 2013

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s