Blogurile scriitorilor (un dosar)



  1. dada1.     
    De ce v-aţi hotărât să deveniţi administratorul unui blog?

La drept vorbind, hotărârea nu mi-a aparținut mie, ci directorului editurii la care lucram pe atunci, prin 2009. Pentru a familiariza și mai mult cititorii cu oamenii din spatele editurii, s-a luat decizia de a înființa cinci bloguri în care angajații să-și transcrie tribulațiile meseriei lor. Așa se face că am început să fiu autorul blogului Igor Mocanu’s Lounge. Utilitatea lui era determinată de politicile culturale ale editurii. În scurt timp însă, blogul acesta a început să funcționeze ca o platformă online pe care îmi regrupam textele apărute în alte publicații, atât tipărite cât și pe internet, deci devenind un soi de arhivă online. În plus, colaboram și mai colaborez cu diverse publicații din Republica Moldova, care ajung foarte greu sau deloc în România, iar blogul s-a transformat astfel într-o microrețea de distribuție. De curând însă am încheiat colaborarea cu acea editură și am început una nouă, cu o alta din București, blogul rămânând în aer pentru o scurtă perioadă. Am decis apoi să fac același lucru, ca și pe Igor Mocanu’s Lounge, pe un blog în toată regula și independent de orice structură culturală. Așa s-a născut Drafturi Critice de pe http://www.igormocanu.wordpress.com, numele blogului fiind și titlul unei rubrici pe care am ținut-o câtva timp în defuncta Noua literatură a USR.

  1. 2.      Ce diferenţe şi asemănări credeţi că există între cititorii blogurilor şi cei ai presei pe hârtie?

În primul rând, cred că numărul cititorilor exclusiv pe hârtie s-a micșorat drastic, de fapt, cred că el formează un procent de zero, virgulă zero, zero, zero ș.a.m.d. Societatea contemporană, după ce a fost o societate a spectacolului, apoi o societate de consum, se metamorfozează, pe zi ce trece, într-o societate internautică. Practic, nu mai poți face doi pași în societate fără să te fi cuplat la internet mai întâi, iar dependența pe care o creează nu mai este demult o noutate. Este comparabilă, poate, doar cu dependența televizuală, în nici un caz însă cu dependența de citit pe celuloză, dacă o exista așa ceva. De aceea, e foarte greu să discernem cât din cititul online este proces cognitiv și cât dependență de ceva exterior lecturii. Cred însă că se poate discuta cu mai mult profit nu despre asemănările între cititori, ci asemănările și deosebirile între și dintre citit. Cititul unei cărți tipărite este, mai întâi, un act performativ și seamănă foarte mult cu structura ritualului, așa cum apare acesta definit în antropologiile de tot felul. Pe când cititul unui e-book înseamnă scroll down, adică automatism pur. Am încercat o dată să citesc o carte în .pdf, iar la final am avut senzația că am terminat de citit un e-mail ceva mai lung. Așa că sunt nevoit să-mi printez fișierele pe care țin neapărat să le citesc. Presa totuși o citesc pe internet.

  1. 3.      Vă influenţează comentariile primite din partea vizitatorilor?  V-aţi făcut legături stabile cu alţi utilizatori în felul acesta? Există comentatori fideli? (Dacă da, ce anume credeţi că îi determină să vă citească în mod constant?) Vă deranjează comentariile făcute de persoane anonime sau care folosesc pseudonime?

Pe vechiul blog am avut doar câteva comentarii. Pe acesta nou, în acest moment am două comentarii, unul de la jean paul galibert, iar altul de la Vladimir B., deci nu cred că putem vorbi de vreo influență, de legături sau de comentatori fideli. Habar nu am dacă mă citește cineva în mod constant, încă nu mă descurc cu Widgeturile statistice. Apoi, nu mă deranjează dacă cineva comentează cu pseudonim la un text al cărui autor este un pseudonim, în schimb, mă scot din sărite comentariile pseudonime la textele ale căror autori semnează cu numele întreg, e o dovadă de lipsă de fairplay.

  1. 4.      Ce bloguri din sfera culturală (din ţară şi / sau din străinătate) aţi recomanda?

N-aș putea recomanda nimic, sincer vorbind. Mai citesc din când în când, destul de rar, blogul revistei Cultura. Din străinătate, la fel, mai intru uneori pe blogul platformei Ubu.com.

  1. 5.      În ce raporturi se află presa on-line cu cea scrisă?

De incluziune. Presa online înghite presa scrisă. În plus, se poate spune că presa online a atins acel ideal al democrației în care libertatea la libera exprimare e la ea acasă. Poți intra oriunde, la orice articol și comenta exact ce vrei tu. Poate că percepția acestui fenomen este încă necoaptă, însă, de fapt, se întâmplă exact acest lucru: un comentariu de pe siteul unui ziar echivalează cu publicarea autorului acelui comentariu în acel ziar. În schimb, în paginile presei tipărite este mai greu să pătrunzi. Se cunosc cazuri când n-au pătruns drepturile la replică, darămite comentariile unui cititor greu de mulțumit.

Răspunsuri la o anchetă inițiată de revista „Caiete critice” acum câțiva ani buni, însă care n-am habar dacă a mai apărut

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s