Intre doua regnuri


SestopalsSesto PALS

Omul ciudat, editie revizuita

Prefata de Nicolae Tone

Editura Paideia, Bucuresti, 2003, 272 p.

 

„…o gluma/ Am fost o pasare pe drum/ Azi sint imagine postuma/ si tot o gluma sint acum“

 

Nici vorba! Poetul Sesto Pals, despre care in genere se tin minte mai mult anecdotele decit prestanta literara, ca tot avangardistul de conditie buna – adica fascinant ca personaj: ici paiata, colo mestesugar, cind umil, cind excentric, mai mult pe jos decit calare – a cazut si el in malaxorul din care se iese de cele mai multe ori cu eticheta lipita de-a latul fruntii.

„Cine, ma? Sesto Pals? Ala care a scos Alge in 1930, impreuna cu Gherasim Luca, Paul Paun, pictorul Perahim, Aurel Baranga si Bercovici? Stii ca au fost arestati in ’33 si dusi la Vacaresti ca au facut si revista Pula si i-au trimis-o lu’ Iorga cu dedicatie, parca. A, da, dup-aia a fost inginer la reconstructia de Tunele de la Cimpia Turzii, si nevasta-sa l-a lasat si s-a dus cu Caraion. Da’ ce-a scris?“

 

Ei, aici e aici, ca prietenul nostru care-mi turuia aceste enciclopedice informatii s-a impotmolit cind a fost vorba de scris. Acuma, inapoi la condei, cum ar zice Ionatan X. Uranus, un alt amic al poetului, de data asta unul mai exorbitant.

In Alge a publicat vreo trei poeme, dupa cum ne arata chiar „editia revizuita“ de care ne ocupam. E vorba de un volum, de data asta ceva mai cuprinzator, al operei poetice a lui Sesto Pals, care include vreo 15 plachete (Sesto Pals le-ar fi numit „copaci“), adunate sub deloc conventionalul/comercialul titlu Omul Ciudat. Vom vedea mai incolo sepia cu sensuri (Sesto Pals ar fi numit-o „radacina fasciculanta“) a acestei sintagme.

 

Inca din primul poem din Alge, Noe, cu un motto din Geneza, cap.VI, poetul listeaza in versuri un sir de animale: „[…] imprejur arhaic/ Porci,/ Oi,/ Boi,/ Capre,/ Fiare,/ Ciini./ Si el e singurul mozaic./ Mama si copii/ Sint vii“. Poemul a placut colegilor. Bestiarul suprarealist, parafrazind in ritmul lui Starobinski, incepea sa-l framinte pe poet.

Intr-adevar, la noi surprarealismul a venit nu inaintea, ci dupa avangarda absurdului. De unde in Europa absurdul a insemnat examinarea cu incetinitorul a unor miscari punctuale din valsul suprarealist, la noi suprarealismul a inceput odata cu survolarea in viteza a demersului specific absurdului. Eului poetic i se deschid dintr-odata o infinitate de hublouri ontologice. Perspectivele au devenit inombrabile. Nu ne va mira siciitoarea recurenta poetica de-a lungul fasciculelor lui Sesto Pals a unui arhisemem uzat inca din vremea romanticilor – a fi.

 

Incepind prin a-si da pseudonime, un onorabil obicei lasat prin codicil de catre domnii Algazy si Grummer, adica onomastica dupa chipul si asemanarea purtatorului (Sesto Pals aka D. Amprent), si culminind prin a se balaci in mai toate regnurile pe care le cunoaste existenta, eul poetic (suprarealist in genere) al Omului Ciudat, tocmai pentru ca e al unui om ciudat, va parcurge formele in angoasante subductii si coliziuni, preferindu-le pe cele intermediare.

Ca un leu in cusca, omul ciudat simte haituiala timpului ca pe o menghina. In prima secventa, Vine Vremea, este perceput ca o „masca rece care acopera minciuna“. In Umbre, ca in metodele chinezesti de tortura, ceasul e „ocupat cu propriul lui tic-tac“ (Ajuns la tacere). Acest „tic-tac“ va reveni de fiecare data ca un implant de neliniste in somatica poeziei. De fapt, fiecare viraj ontologic se produce in vecinatatea unui „tic-tac“ cu bomba. In prima fascicula, eul poetic, traversind o perspectiva entomologica (Insectar), golindu-se treptat de puls, ajunge din omul ciudat – omul-jucarie: „Cineva a intors arcul/ si jucaria da din miini/ Da din picioare/ Caraghioasa.“ O amintire prietenoasa a „paiatelor“ amicului Uranus si, ceva mai indepartat, a polonezelor „manechine“ ale lui Bruno Schulz.

 

Acelasi om-jucarie din in ceasul greu: „Sint marioneta, vad ca este tras/ si simt ca merg asa in ratacire/ Sau spinzurat de mine am ramas“, aceeasi marioneta ca si in Joc de papusa: „s…t atirnata, prinsa printre flori,/ Papusa arde trista si cuminte“, aceeasi papusa, aidoma mastilor dintr-un intreg ciclu – Mastile: „in fata constiintei esti gol/ Iar mastile tale care atirna in pod ca niste spinzurati s…t“ (Balada spinzuratului).

Va deveni apoi om-voce, om-vint, om-joc, om-inima, om-sclav (Sint, esti, dar…), om-pasare (Pasare batrina), om-inchisoare (Zabrele din Mastile), om-care-cauta (Normal din Eureka), om-carte (Sint carte?): „si ma intreb: «Sint carte? si unde m-am ramas?»“, om-stihie (Sint vint in Omul Ciudat), care in Mesterul Manole capata „forma gindirii de castravete/ s…t forma gindirii ascutite in jos si au devenit morcovi/ s…t forma gindirii rotunde, devenind sfecle sau cepe“ (Este asta o intrebare sau un raspuns?).

 

O interesanta morfologie achizitioneaza omul ciudat din fascicula cu acelasi nume, ipostaza despre care stim ca „ s…t se reflecta in oglinda sub forma de flacara!// s…t Negru si rau apare din sine/ Omul ciudat“ pentru ca „ s…t a baut paharul cu singe/ si atunci s-a aprins/ Singele arde cu flacari mari/ Focul acesta sare si plinge./ Se desface/ Umbla incolo, incoace/ Se stringe./ Si noaptea, cind umbrele zboara si fug,/ Omul ciudat, bautorul de singe, arde pe rug“. Cum arata acest om ciudat, trecut parca prin „foc negru“, ce oscileaza intr-o carapace cu cearceaful/amiral intr-o poezie scrisa de Gellu Naum? Iata cum arata un om-foc-negru la Gellu Naum: „tu sora geamana poti locui pe iarba mea nesperiata/ departe de incestele metalului/ gura mea iti rosteste cuvintele/ imi pieptan parul tau iti mingii fata mea/ plaminii tai de soare sint in plaminii mei/ si somnul meu adie pe unghiile tale“. O astfel de arhitectura corporala apare periodic dintr-o placheta in alta si la Sesto Pals: „Peste mine adusa de vint/ Vei putea sa te suprapui/ Cuvint cu cuvint“ (Un drum undeva din Astept).

 

Apoi: „Sintem amindoi ca o craca/ incolaciti laolalta intr-una/ Iubito, arde-te-ar luna“ (Ziua si noaptea din Omul alb). Iubita este, vasazica, persoana a II-a din versuri, placata pe eul poetic dupa modelul „focului negru“ din oglinda, adica dupa modelul sudurii jumatatilor. Asadar, omul ciudat este, de fapt, un androgin, dar nu unul in sens mitologic, ci mai degraba in sens anamorfotic, stilcit intre doua regnuri. intre „focul negru“ si „copacul animal“, de la Gellu Naum, omul ciudat alege sa fie om-copac, ca ultima faza a periplului ontologic. A ignora vegetalul din textele lui Sesto Pals ar fi o dovada de inadecvare a lecturii. Iata cum arata un Sfirsit de drum (din Omul Ciudat): „Am radacini, sint copac. /s…t/ in buze verzi, prin care tac“, si iarasi in Privirea s-a oprit in ceata: „Parca as fi copac/ String apele toate in frunzele mele“.

 

Regnurile comunica intre ele prin transfuzii de seva si lumina. Copacul (ca-n Umbra din Omul alb) se instaureaza „omeneste“ in om, da capo al fine si viceversa: „Padurea gindeste galben despre mine.“ (Toamna din Da capo al fine). Om-baobab (ca-n Moartea unui baobab din Da capo al fine) ori om-plop (ca-n Plopi), omul-copac, tipar ontologic predominant la Sesto Pals, redevine victima unei angoase. Nelinistea de a fi etern plasat in intermediar transforma insasi poezia, actul creator in unul anamorfotic. Scrisul functioneaza ca desenul. Acum ia nastere grafopoezia avangardei.

Ce-ti poti imagina cind citesti un vers ca acesta: „Sintem copaci fara radacina/ Privim in sus cu miinile intinse“? Si ce poti simti cind, in loc de semne de punctuatie, ai pe fila din fata ta copaci cu radacina diforma, un ochi nepereche sau un hectar de morti si ceasuri? Iata niste intrebari care nu mai tin de impresia de esapament, ci de inlaturarea lacunelor privind opera lui Sesto Pals, opera care, stinjenitor au ba, nu pune problema unei eventuale restituiri, ci a rezolvarii de problema cu ajutorul regulei de trei simple dintr-o lectie neinvatata la timp.

Articol publicat în suplimentul revistei „Observator cultural”, Numărul 320 / Mai 2006

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s