Avangarda revizitată. Sesiunea I-a (prezentare)


Foto Germaine Dulac 2Prima ediție a proiectului Avangarda revizitată. Avangarda Europeană (1919-1939) în Arhiva Națională de Filme a României pornește de la împlinirea a 130 de ani de la nașterea regizoarei franceze de avangardă, Germaine Dulac (1882-1942), și 70 de ani de la moartea ei, moment cu dublă semnificație pentru istoria filmului în general și pentru cea a istoriei avangardei, în particular.

Activând inițial ca jurnalistă și activistă în cadrul revistelor feministe „La Française” și „La Fronde”, unde scrie articole de opinie și devine preocupată de arta fotografică, arta care-i va și înlesni tranziția către film, Germaine Dulac intră în contact cu cinemaul în timpul unei călătorii în Italia, în 1914, alături de prietena sa, actrița Stacia Napierkowska. Imediat după revenirea în Franța, decide să fondeze împreună cu scriitoarea Irène Hillel-Erlanger studioul D.H. Films, care va produce între 1915 și 1920 o serie de filme inspirate din viața pariziană, în tușe groase, impresioniste, de un citadinism în permanență opus provinciei, toate regizate de Germaine Dulac pe scenarii de Hillel-Erlanger. Din această perioadă datează serialul Âmes des fous (1918), în care debutează actrița Ève Francis și care o va prezenta pe Dulac soțului acesteia, Louis Delluc. În scurt timp, cei doi colaborează pentru pelicula La fête espagnole (1919/1920), iar de aici și până la pasul avangardist presuprarealist, materializat prin lucrările video La souriante Madame Beudet (1922) și La Coquille et le Clergyman (1928), după un scenariu original de Antonin Artaud și cu Jenica Atanasiu în rolul soției generalului, nu mai rămăsese decât un pas.

Un pas realizat cu multe eforturi și revoluționări estetice, după unii exegeți precum Sandy Flitterman-Lewis ori Malte Hagener, și nedus până la capăt, în același timp, după alți critici, între care Ephraim Katz, autorul Enciclopediei filmului (2005). Primii plasează opera Germainei Dulac în avangarda avangardei, ca să spunem așa, statuând o direcție estetică încununată nu peste mult timp de operele lui Buñuel și Dalí, Man Ray, Henri Chomette ș.a. Cei din urmă interpreți preferă ipostaza de reprezentantă a impresionismului cinematografic pentru autoarea franceză, în mare parte și datorită protestelor și acuzelor lui Artaud la adresa regizoarei de a-i fi modificat scenariul. Cert este că, în perspectivă contemporană, La souriante Madame Beudet deschide evoluția filmului feminist, continuată de Maya Deren, Shirley Clarke, Joyce Wieland sau, și mai înspre noi, Valie Export, în timp ce La Coquille et le Clergyman a rămas în istoria filmului ca primul eseu experimental și fondatorul cinemaului pur și al fotogeniei abstracte, concepte intens teoretizate atât de Germaine Dulac însăși, cât și de fostul său coleg de platou, Louis Delluc.

Cât privește destinul românesc al autoarei, înafară de momentul pasager al rolului Brândușei Grozăvescu din Princesse Mandane (1928), Germaine Dulac apare menționată pentru prima și, cred, ultima oară într-un anunț de la rubrica „Vestiar” a revistei „Unu” (Anul I., No. 15, iulie, 1929), condusă de Sașa Pană, unde citim: „Prietenul nostru, Benjamin Fondane, autorul a Trei Cine-Poeme (în colaborare cu Man Ray) va pleca foarte curând la Buenos Aires, la invitația societății Amigos del Arte, pentru a ține o conferință despre destinul Cinemaului. / Cu această ocazie, duce cu el, în scopul proiecțiilor din timpul conferinței, o selecție de filme franceze de avangardă, pelicule de René Clair, Man Ray, Germaine Dulac (La Coquille et le Clergyman), Buñuel (Un Chien Andalou), Henri Gad, Hugnet (La Perle).” Excepțional nu e, în acest caz, faptul că numele creatoarei franceze apare într-o revistă românească de avangardă, lucru cu însemnătate aparte pentru cercetători, ci că filmul ei este proiectat alături de cel al lui Henri Gad, director al revistei bucureștene „Clopotul” în perioada 1922-1923, scenograf și realizator de animații cu păpuși pentru studiourile Pathé Frères de la Londra, unde va colabora cu George Pearson la elaborarea scenelor cu păpuși din pelicula The Little People (1926).

Arhiva Națională de Filme a României deține câte o copie a filmelor La fête espagnole (1919/1920) și La souriante Madame Beudet (1922).

Prezentarea Sesiunii I din proiectul Avangarda revizitată. Avangarda Europeană (1919-1939) în Arhiva Națională de Filme a României, publicată în „Cinesemnal”, Revista-program a Cinematecii Române / Noiembrie 2012 

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s