Avangarda revizitată (concept)


2.a. Le ballet mecanique

Realizate între 1919 și 1939, filmele avangardei europene, în special cele ale suprarealismului francez și ale constructivismului rus, au cunoscut o circulație anevoioasă în epocă, trezind, de cele mai multe ori, la premieră sau în presă imediat după aceea scandaluri culturale răsunătoare, inflamări, polemici acerbe, iar uneori chiar interdicții de difuzare în țara de origine.

Așa s-a întâmplat în cazul peliculei din 1929 realizată de Luis Buñuel, L’Âge d’or / Vârsta de aur, proiectat o singură dată, la premieră, la Studio 28 din Paris pe data de 29 noiembrie 1930, atacat de facțiunea de dreapta Ligue des Patriotes și interzis de Jean Chiappe, Prefectul Poliției Parisului, cum a rămas până în 1979! Filmul a mai beneficiat totuși de o proiecție la MoMA New York, în 1933, prin eforturile curatoarei Iris Barry. Tot în anii ’30, Benjamin Fondane este numit Ambasador al Filmului Suprarealist în Argentina, unde ia cu sine, pe lângă filmele scurte ale lui Man Ray, Fernand Léger ș.cl., și creațiile lui Buñuel.

În plus, deși filmul de avangardă alimenta dimensiunea experimentală a industriei cinematografice, oferindu-i energia și resursele unui progres estetic indispensabil, acesta a întâmpinat în permanență o rezistență pronunțată din partea cinematografelor mainstream, iar de aici, și din partea publicului, circulația lor în epocă fiind restrânsă de cele mai multe ori la difuzări private sau în cinecluburi cu o atare destinație, cum au fost, tot în Franța, Studio des Ursulines sau Studio 28.

Cinematografia de avangardă rusă ori germană cunoaște o traiectorie și mai contorsionată. Filmele experimentale ale lui Dziga Vertov ori Serghei Eisenstein aveau interdicție în Franța, în schimb cele germane puteau circula, de aceea, cinecluburile franceze achiziționau din Germania, prin intermediul UFA Berlin și cu sprijinul lui Hans Richter, atât producții rusești, cât și germane.

Cu atât mai surprinzătoare este difuzarea acestor producții ale cinematografiei avangardiste la București, începând cu anii ’20, când venirea lui Hans Richter și Viking Eggeling în România este anunțată de revista „Contimporanul”, condusă de Ion Vinea și Marcel Iancu. Tot din revistele românești de avangardă aflăm și despre distribuția și difuzarea celorlalte filme ale avangardei europene. Walter Ruttmann, Laszlo Moholy-Nagy, Man Ray, Germaine Dulac, Jean Cocteau sau Vladimir Maiakovski sunt, pe rând, anunțați, vizionați, celebrați și recenzați la „Integral”, „Unu” sau „Contimporanul”. Tot din revista „Unu” aflăm și despre decizia biroului de cenzură a Siguranței Române de a interzice filmele lui Buñuel în România. Sașa Pană, Geo Bogza, care îl și recenzează, le văzuseră totuși. Când? Cum? Unde? În ce fel de copie, clandestină sau publică? Sunt numai câteva întrebări pe care le ridică difuzarea filmului european de avangardă pe teritoriul României în perioada interbelică și la care încearcă să răspundă acest proiect, demarat în colaborare cu Cinemateca Eforie și Arhiva Națională de Film a României. Proiecțiile de film vor fi grupate în jurul unor pretexte culturale sau nuclee tematice contemporane, grupate, pentru fluența demersului, în jurul unor personalități, mișcări, ani, plecând din prezent, cu scopul de a verifica, pentru a nu știu câta oară, termenul de valabilitate contemporană a unor momente culturale încă neexplorate până la capăt.

Conceptul proiectului Avangarda revizitată. Avangarda Europeană (1919-1939) în Arhiva Națională de Film a României, publicat în „Cinesemnal”, Revista-program a Cinematecii Române, noiembrie 2012

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s