Loc pentru foto I


Până pe 13.11: Loc pentru foto I, artiști: Rudolf Bone, Alexandra Croitoru, Cristina David, Ion Grigorescu, Mihai Iepure Gorski, Nicu Ilfoveanu, Miklos Onucsan, Gheorghe Rasovszky, Club Electroputere București, Biserica Enei 16

 

Noua expoziție de la galeria Clubului Electroputere București, Loc pentru foto I, pare că se întoarce, numai la prima vedere, în preistoria artei fotografice. Căci, să ne amintim puțin, principala obsesie a pionierilor teoriei fotografiei era posibilitatea subită a maselor și artistului de a-și vedea zugrăvită în chip cât se poate de real propria icoană. Chiar acesta era termenul pus în uz, „icoană”, pentru a descrie autoportretul fotografic. Dintr-o dată, prestigiul portretului și autoportretului, rezervat până atunci capetelor încoronate și Artistului, se pomenea cu aura știrbită prin faptul că orice amator și-l putea apropria. Acesta e și punctul de pornire al principalelor idei formulate de Walter Benjamin în jurul fotografiei. Iar expoziția de la Club Electroputere se întoarce tocmai în acest punct arhaic, timpuriu, al reflecției fotografice. Artiști fotografi contemporani sunt convocați să-și mărturisească autoportretele, fiecare intrând în vals cu propria narațiune auctorială. Aluzia vehiculată în această formulă deopotrivă personală și curatorială, de scenografie a expunerii, este, evident, aceea a condiției artistului contemporan, aflat mereu între Scylla socială, activă și implicată politic în problemele comunității, și Charybda individuală, autoreflexivă a propriei noime. Rudolf Bone își înfige țepi multicolori în barbă, Alexandra Croitoru apasă cu două mâini de plumb pe umerii prim-ministrului așezat, Cristina David procustianizează aproapele după propria înălțime, Ion Grigorescu se leagă la cap cu roșu-pionier, Mihai Iepure Gorski proiectează un „No Magic” negru peste propriul zâmbet Colgate, Nicu Ilfoveanu se așează repede în coasta unei poze de grup cu o familie de romi, Miklos Onucsan se autoportretizează, triptic, în timp, în timp ce Gheorghe Rasovszky pătrunde în baie cu soția, scrutându-se, solemn, în oglindă. Ipostaze care generează tot atâtea disocieri între public și privat, mainstream și minoritar, excluși și dominanți, putere și mase, feminin și patriarhal, sau tot atâtea spargeri ale unui pact autobiografic periodic repus în folosință.

Recomandare publicată în revista „BeWhere!”, Nr. 12 / Noiembrie 2012

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s