Bogdan Gîrbovan. Fotogenie socială aplicată


Cred că prima impresie ce răzbate din fotografia lui Bogdan Gîrbovan, dacă urmărești seriile de la un capăt la celălalt, într-un parcurs narativ cvasicinematografic, este una de familiaritate, de dejavu-dejavecu. Nimic ostentativ, nimic țipător, nimic disperat nu îți agață privirea, pentru a, cum ar spune Barthes, metonimiza întreaga imagine. Fabulosul punctum, în cazul lucrărilor lui Gîrbovan, se află în altă parte, iar dacă ai curajul să le citești până la capăt și îl cauți cu tot dinadinsul, fotografiile îți dezvăluie, până la urmă, și împunsătura, dar ea nu este în imagine, ea este în procesul intelectual de decriptare al privitorului. Cum scrisese Vilém Flusser într-un text din anii ’80, în procesul de lecțiune, adică de citire, adică de decriptare, fotografia instituie un soi de neoimperialism al intenției artistice și, am putea adăuga, un postcolonialism al receptării. Căci nu cel care posedă o fotografie are în mână puterea politică, ci autorul informației din acea fotografie, hârtia fotografică fiind doar mediul de care artistul-fotograf se folosește pentru a-și exhiba arta în drumul lung de la idee, prin aparat, la întipărirea acesteia. În cazul lui Bogdan Gîrbovan, intenția fotografică trece dincolo de print, ea țintește în direcția infinitezimală dintre identificare și diferență. Identificare stupefiantă a privitorului cu subiectul imaginii, de cele mai multe ori un subiect aproape banal, pe lângă care trecem zilnic și pe care nu l-am erija la rangul de artă în veci, și diferență paradigmatică, întrucât nu orice subiect rimează cu orice privitor, deși până și diferența se poate prezenta, la Gîrbovan, în straiele unei familiarități dezarmante.

Dar să le luăm pe rând, pentru a putea înțelege mai aplicat mecanismele. Spre exemplu, pentru seria color 10/1 (2008), Bogdan Gîrbovan a documentat cu o Bronica GS1, medium format, cele 10 garsoniere de pe tronsonul median al unei clădiri ceaușiste construită în anii ’70, din același unghi, la aceeași oră din zi, pe aceeași lumină naturală. Sigur că fiecare imagine în sine comportă și o valoare antropologică, ea reușind să surprindă un moment imemorial din viața acelei comunități. Însă punctumul imediat, de moment și până la urmă discreționar, este dublat de un altul ceva mai obiectiv, anume unul cultural. Căci provocarea din seria 10/1 nu este numai una lansată tehnicii, ci și una ideologică, de istoria artei, dacă vreți, pentru că blocul nu este unul imanent ceaușist, ci arhetipal-stalinist, clădit și el, la rândul lui, pe calapod constructivist, à la Rodchenko, Tatlin și restul artiștilor din jurul Lef, prost înțeles și pus în practică. Iar polemica lui Gîrbovan se îndreaptă către minimalismul impus de Stalin, crezându-l pe cuvânt și aplicându-l ad litteram într-un bloc virtual, de 10 etaje, construit de el în 2008 în această serie.

De aici probabil că Bogdan Gîrbovan a ajuns la ideea de ierarhie, recuzând fordismul serialității fotografice și îmbrățișând serialismul raportului pars pro parte, așa cum debutează acesta în seria 5@14 (2009) și cum se prelungește conceptual în Ierarhia Poliției Române (2011) și în proiectul de anvergură Uniforme și Veșminte la care lucrează în prezent. În toate aceste serii, conceptul de ierarhie acționează în straturi. Straturi individuale, în cadrul aceluiași subiect, și straturi sincronice, generale, de la un subiect la altul în interiorul aceleiași serii. În cadrul unui singur subiect privirea se lovește mai întâi de stratul aparenței, adică al vestimentației, după care pătrunde, prin aparență, în piele / corp și individ. Căci nu poți ști sigur aproape niciodată dacă layerele ce formează subiectul dintr-o imagine (nume, haină, privire, coafură, individ, postură) sunt separate sau concrescute, supunând umanul unui proces de reificare intermitentă. Cu alte cuvinte, ridicând sacadat întrebarea dacă individul din imagine, omul, este totuna cu uniforma sau omul începe acolo unde se termină uniforma. Apoi, mai există și stratul ierarhic, de la o fotografie la alta, de la agent, la chestor (Ierarhia Poliției Române) sau de la Ovidiu la Denis (5@14). Primul îl domină pe ultimul, dar, în același timp, acesta nu ar putea exista fără ultimul.

Concept aparte formează seriile Chambre d’amis (2010), Trip la 2 stele (2009) și Spa.ro (2010), în care atenția fotografului se mută de pe individ, pe spațiul populat / locuit / colonizat de acesta și evoluția lui în timp. Am putea deduce și aici mai multe paralele, între micro și macroistorie, privat și public, trecut și prezent. Interioarele bune din Chambre d’amis transpar ca niște capsule de timp care se luptă să nu fie sparte prin ingerința cotidianului în reprezentarea despre frumos a unor țărani din sud-vestul României, de o solitudine descumpănitoare ce te lasă fără grai, anti-turistică. Tot așa cum mai degrabă critic anti-turistică este viziunea fotografică din Trip la 2 stele și din Spa.ro, în care obiectivul aparatului este somat să surprindă „realitățile”, fie acestea postcomuniste sau capitaliste ori pur și simplu peisajere, căci realitățile nu sunt stridente, necesar uluitoare, cum ar fi tentată să le documenteze majoritatea fotografilor poposiți pe malul mării sau în munți, ci firești, aproape banale, însă de un firesc și de un banal spectaculoase.

De aici și trăsătura esențială care îl deosebește pe Gîrbovan de ceilalți fotografi contemporani, această impresie a fotogeniei realității în sine, a unei frumuseți necăutate, ci lăsată așa cum este ea, de un insolit neostentativ, aproape obișnuit. Esteticul la Bogdan Gîrbovan este unul al elitismului tehnic (majoritatea fotografiilor sunt realizate cu Bronica sau cu Linhof), dar nu un elitism narcisist, ci unul îmblânzit, supus, umilit chiar, convocat să surprindă realitățile hărăzite digitalului de Obor de la bun început. Altfel spus, în fotografie, Bogdan Gîrbovan practică un soi de fotogenie socială aplicată, demers care aduce cu ancheta de teren a antropologului sau cu un consult medical științific și deloc în scopuri curative.

Articol publicat în revista „Arta”, Anul III, #6-7, 2012

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s