Până pe 31.10: Spațiu expandat – Individ și masă, artiști: Mihai Balko, Claudiu Cobilanschi, Ileana Oancea, Dorina Horătău, Cristina Iacobescu, Judit Balko; Selecție de Adrian Guță, Raluca Voinea; Locații: Str. Franceză – pietonalul din fața Hanului lui Manuc (locația 1), Str. Franceză – pietonalul din vecinătatea Muzeului de Istorie (locația 2), Calea Victoriei – pietonalul din vecinătatea Muzeului de Istorie (locația 3), Bd-ul Regina Elisabeta – pietonalul din vecinătatea Parcului Cișmigiu (locația 4), Calea Victoriei – pietonalul din vecinătatea Statuii Carol I (locația 5), Bd-ul Magheru vizavi de Librăria Cărturești (locația 6)
Dacă ați crezut că spațiul public a fost lăsat în paragină de către artiști, pradă oțetarilor și altor bălării de decor postapocaliptic, vă înșelați, mai sunt câțiva care au rămas pe stradă. E vorba de ce-a de-a doua etapă a proiectului Spațiu expandat, inițiat în București de Asociația Volum Art. Prima etapă s-a numit Migrare și reașezare, aceasta din urmă poartă titlul Individ și masă și continuă demersul de reconfigurare temporară a spațiului public. Artiștii implicați în proiect propun un traseu urban, inserat prin jalonarea lucrărilor în sutura orașului, însă menit să întoarcă atenția societății de la decorul urban tot mai marketizat către anumite probleme vitale din viața civilă, cum ar fi consumerismul exacerbat (Mihai Balko), absența dialogului dintre putere și mase (Claudiu Cobilanschi), rumoarea stradală a singurătății în mulțime (Ileana Oancea), arhitecturile emoționale cu finalități analitice (Dorina Horătău), subiectul mediatic cu caracter senzaționalist (Cristina Iacobescu) sau wall-ul de Facebook materializat neaoș în buricul târgului (Judit Balko). Pentru a atrage atenția asupra acestor subiecte disparate, însă adunate la un loc prin stringență, Mihai Balko a plantat un stomac gigantic în fața Hanului lui Manuc; Claudiu Cobilanschi a instalat o coloană finită a cutiilor poștale ale unor instituții cărora, cum s-a exprimat artistul, li se simte lipsa, nu și prezența; Ileana Oancea a semănat o parcelă de labe ale piciorului cu tot cu gleznă în fața MNIR (off the record, când am trecut eu lipsea o gleznă, pe care am văzut-o apoi pe o stradă mai sus, vizavi de Victoria Art Center, pe bordura unei case, pusă bine); Dorina Horătău a construit un cadru de oțel întrepătruns cu fâșii de pânză roșie; Cristina Iacobescu a imaginat cu creta pe asfalt conturul cadavrelor lui Carol I și al calului său; în timp ce Judit Balko a construit un zid iregular de cărămidă și ciment. Așadar, spațiul public manevrat de artiști is still alive!
Recomandare publicată în revista „BeWhere!”, nr. 11 / octombrie 2012
kritische concepten 