Imigranții


Cel de-al doilea roman al prozatoarei Ioana Baetica Morpurgo, Imigranții (Polirom, 2011), anunță din titlu o tematică aproape absentă din literatura română contemporană. Tema imigrării a fost abordată la noi mai mult în artă și mai puțin în literatură, film sau teatru. Romanul prezintă la pachet povestea a cinci personaje, într-o Londră actuală ca de carte poștală. Răzvan este gay și își face doctoratul pe tema centrelor de tortură din Estul Europei a presupușilor teroriști islamici. În paralel, încearcă să-și clarifice dilemele erotice față de Ravi, iubitul său de origine indiană. Maria este o pictoriță glamour căsătorită cu Dorian, un dealer de artă de succes. Ține jurnalul pe care tocmai îl citim. Traian lucrează la stock exchange-ul londonez, unde câștigă o căruță de bani și trece printr-o perioadă de convalescență post-divorț de o carieristă româncă. Sabina îngrijește de ultimele zile din viața unui bătrân, se cuplează cu fiul acestuia, proaspăt revenit de la pârnaie, primește, ea, nu el, drept moștenire întreaga avere a bătrânului. În fine, Gruia, un pripășit de etnie romă, care încearcă să-și facă un rost pe străzile din Londra, se întâlnește periodic cu povestitorul capitolului care-i spune povestea. Suspans, aventură, sex, emoție, cinism, pe scurt, cam toată gama care umple zilele tânărului standard mediu actual. Scriitura curge bine, cu vădite calități stilistice, uneori bine măiestrite, deși inegal, însă scindate de alte momente de construcție estetică. Spre exemplu, jurnalul pictoriței Maria este mai degrabă un jurnal de literat, decât unul de artist vizual. O lectură-două din Frida Kahlo sau Emmy Hennings ar mai fi temperat efuziunile. În fine, cât privește partea tematică, dimensiunea ideologică a romanului, experiența imigrantului seamănă, de fapt, cu aceea a expatului, personajele suferă de prea mult hedonism și mai puțin din cauza vizei, a permisului de ședere temporară sau a celui de muncă. Tocmai din acest motiv, cea mai autentică, sinceră și necesară pare povestea lui Gruia, pe care îmi vine să-l cred pe cuvânt și, la un moment dat, chiar să mă și identific cu el. Celelalte povești se încolonează cuminte în rândul clișeelor neoliberale de tipul: dihotomia Vest–Est, tranziție economică ș.cl. Or zarul dezrădăcinării se joacă în altă parte.

Ioana Baetica Morpurgo, Imigranții, roman, Editura Polirom, [Colecția „Ego. Proză”], [Iași], 2011, [377 p.]

Cronică publicată în revista „BeWhere!”, nr. 11 / Octombrie 2012

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s