InnerSound


28-30.08: InnerSound, Festival de Arte Contemporane, artiști din România, Elveția, Irlanda, Olanda, Locații: Muzeul Național al Țăranului Român, Kiseleff 3; Clubul Țăranului, Kiseleff 3; Universitatea Națională de Muzică din București, Poiana Narciselor 33.

 

În zilele dintre 28 și 30 august are loc la București un Festival de Arte Contemporane, primul de acest fel, desfășurat la Muzeul Țăranului Român, la Clubul Țăranului și la Universitatea Națională de Muzică, cu artiști invitați din România, Elveția, Irlanda și Olanda. Evenimentul împrumută ceva din ținuta conceptuală a unei bienale de arte contemporane, însă amintește totodată și de maratoanele muzicale de tip Rokolectiv. Dar spre deosebire de acesta din urmă, InnerSound este ceva mai echilibrat, adică artele vizuale stau pe picior de egalitate cu muzica, sunetul, compoziția. Ceva mai aplicat, cu mai multe detalii, de la Sabina Ulubeanu și Diana Rotaru, Directoarele Artistice ale Festivalului de Arte Contemporane „InnerSound”.

 

Ce este, mai exact, InnerSound, aflat la prima ediție?

 

Diana Rotaru: InnerSound este un micro-festival internaţional de arte noi, un proiect de suflet demarat de un trio de compozitori care au decis să scoată nasul din partituri şi computere şi să facă ceva fain, palpabil. Sabina Ulubeanu şi cu mine am început, de altfel, din 2009 să scriem pe blogul Contemporania despre aşa-zisa „muzică nouă” sau art music, un fel de Cenuşăreasă a artelor contemporane în România, încercând să îi demolăm eticheta de „savantlâc” şi să demonstrăm că este vorba de o muzică vie, extrem de expresivă şi, într-un fel, foarte accesibilă publicului de astăzi. Cătălin Creţu contribuie activ la promovarea acestei lumi sonore încă din vremea studenţiei, când a fost unul din membrii fondatori ai Asociaţiei „Opus” – organizatorul principal al Festivalului InnerSound. Prin acest proiect ne-am dorit să oferim publicului bucureştean un eveniment cultural de cea mai bună calitate, fiind ajutaţi în acest sens de prezenţa în festival a unor artişti absolut excepţionali, de la Alexandru Tomescu la Henry Vega sau Irina Ungureanu dar, mai ales, de bucuria şi entuziasmul tuturor celor implicaţi.

 

Sabina Ulubeanu: Aș putea spune că pentru noi, cei trei compozitori care au inițiat acest eveniment, Diana Rotaru, Cătălin Crețu și cu mine, împreună cu artistul vizual Mihai Cucu, InnerSound este un vis frumos  despre o breșă în spațiu-timpul acesta extrem de concret în care funcționăm vrând-nevrând. Realitatea acestui vis propune publicului o experiență culturală completă și concentrată, în care poți lua contact cu realizările de top ale vieții artistice românești și internaționale, prin muzică, film, fotografie, dans, multimedia. Toate aceste manifestări sunt aduse în atenția vizitatorilor de artiști consacrați, ca Alexandru Tomescu, Laura Buruiană, Henry Vega, Cristian Lolea, dar și  tineri sau foarte tineri, ca regizoarele Mirona Radu, Adriana Sandu, Alina Manolache.

 

Cât de receptiv a fost până acum spațiul cultural românesc la cooperarea dintre muzică și imagine, sound art și video art sau festivalul InnerSound este ceva total inedit pentru acest spațiu?

 

D.R.: În ultimii ani fenomenul multimedia a luat o amploare remarcabilă în România, este vorba despre un tip de expresie artistică foarte actual şi, bineînţeles, foarte gustat şi de publicul de aici. Referindu-mă la lumea muzicii noi, s-au creat numeroase proiecte sincretice, electroacustice, audio-vizuale, multe din ele găzduite de Centrul de Muzică electroacustică şi Multimedia al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti. Elementele inedite în festivalul nostru sunt, în primul rand, conceptul unui spaţiu de tranziţie a publicului dinspre cotidian către lumea InnerSound, un spaţiu creat de expoziţia foto Inner Space şi instalaţia interactivă audio-video Inner Dust. Un al doilea punct original este Seara de Film, care cuprinde o serie de scurmetraje mute cu muzică interpretată live, proiecte comune realizate de artişti vizuali sau regizori şi tineri compozitori români. Ideea de film mut cu muzică live nu este nouă în România, însa de obicei este vorba despre filme mute de la începutul secolului XX şi de un alt tip de muzică propusă pentru a le acompania.

 

S.U.: Acest tip de mesaj a apărut în peisajul contemporan românesc de multă vreme, însă în mare parte în festivaluri cu circuit destul închis, cărora nu li se face, din păcate, suficientă reclamă. În ultima vreme, se observă o insistență pe acest gen de expresie, chiar și interpreți de muzică clasică au preluat această idee din muzica contemporană, cum este Alexandru Tomescu cu ultimele sale doua turnee, Capriciile de Paganini sau Obsesii, cu sonatele de Ysaÿe, însoțite de proiecții video. Dar InnerSound aduce ca noutate absolută în scena culturală românească (și extrem de rar pe plan mondial, în niciun caz cu un eveniment dedicat!): filmul mut contemporan cu muzică nouă live. Seara de scurtmetraje regizate în 2012 cu muzică clasică contemporană scrisă în 2012 este chiar în miezul festivalului, pe 29 august. Altă noutate o reprezintă InnerDust, un spațiu de tranziție spre lumea muzicii și a imaginii. Este vorba despre  o creație multimedia a artistei Mihaela Kavdanska și a compozitorului Cătălin Creșu, de o puternica încărcătură emoțională, cu rolul de a face trecerea – purificare spre lumea concertelor și spre lumea imaginii, reprezentată aici de expoziția foto InnerSpace. După cum se observă din răspunsul Dianei, aceasta este doar interpretarea mea. Sunt convinsă  că vizitatorii își vor găsi propria  explicație în ceea ce privește spațiul de tranziție 🙂

 

Care este mesajul, tema generală a festivalului?

 

D.R.: Prima imagine care ne-a inspirat a fost o fotografie a Sabinei, o fereastră care se deschidea către o încăpere foarte straniu luminată. Am propus acest simbol, al deschiderii către interior, către magia care se afla în tine şi pe care o poţi descoperi cu ajutorul artelor contemporane. Am dorit totodată să eliminăm, pe cat posibil, conceptul tradiţional de „scenă”, un element de ruptură a spaţiului, de distanţare a publicului faţă de artişti – pentru această primă ediţie nu am reuşit în totalitate. Concertele camerale şi spectacolul multimedia Wormsongs vor avea loc, de pildă, într-o sală de expoziţie din cadrul Muzeului Ţăranului Român.

 

S.U.: Mesajul este unul simplu: întoarcerea spre sine, regăsirea frumuseții dinăuntrul fiecărei ființe printr-un proces de introspecție „asistat, ajutat, provocat” de artă.

 

Care este ponderea artei contemporane în acest festival?

 

D.R.: InnerSound se focalizează, în mod clar, pe artele noi. Vor fi integrate şi muzici camerale din alte epoci sau stiluri, în scopul de a demonstra capacitatea de transcendere a unei emoţii, a unui tip de mesaj artistic în orice limbaj sonor. Mi se pare că o „greşeală” a majorităţii festivalurilor sau manifestărilor concentrate pe un anumit tip de muzică este de a o relaţiona în mod exclusiv cu sine însăşi: sunt concerte numai de muzică nouă, concerte numai de muzică clasico-romantică şi aşa mai departe. Ori pot exista, de multe ori, similarităţi surprinzătoare de expresie între muzici total diferite.

 

S.U.: Depinde ce înțelegem prin artă contemporană. Dacă ne referim la cât de noi sunt creațiile prezentate, procentul este destul de mare. Dacă ne referim însă la spiritul muzicii pe care o ascultăm, trag nădejde că procentul este 100%, pentru că muzica gregoriană, Paganini sau  Bach nu se demodează și nu încetează a ne uimi nicicând. Mai concret,  vom auzi muzică din diferite epoci, în seriile Întâlniri în timp și spațiu, vom vedea filme mai clasice sau mai experimentale, dar realizate acum, de foarte curând, vom auzi și foarte multă muzică nouă, compusă în 2012, vom vedea fotografii noi.

 

Bănuiesc că vor exista și alte ediții în anii ce vor urma. Cu ce regularitate va avea loc festivalul?

 

D.R.: Noi sperăm să aibă loc anual, de fiecare dată cu noi surprize!

 

S.U.: Ne  dorim o frecvență anuală, scopul nostru este ca fiecare ediție să surprindă prin ceva inedit, dar să existe și două sau trei evenimente ce vor constitui nucleul identitar al festivalului.

 

Mulțumesc și numai urări de viață lungă!

 

S.U.: Noi mulțumim, asemenea!

Interviu publicat pe site-ul revistei „BeWhere!”, ediția din 06 august 2012

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s