-cinstea (a face cuiva ~)


Prolog: Ideea acestei rubrici nu este nouă şi s-a născut din vreo trei părinţi laolaltă. Primul, pe care îl voi renega din această secundă, dândul afară din casă în şuturi şi fluierături, este un Dicţionar român-moldovenesc, apărut acum vreo doi ani jumate la Chişinău, sub stelistoseceristul patronaj al dnului Vasile Nuştiumaicumovici Stati. Al doilea, fiind autorul rândurilor de faţă, a comis într-o zi nişte note de subsol, care i-au inspirat ideea Dicţionarului de idei primite de-a lata celui de-al treilea părinte, Simona Popescu. Având de reparat o greşeală bio-istorică în cazul primului, şi de urmat o sugestie cel puţin acablantă în cazul celui de-al doilea, a luat fiinţă şi timp această rubrică.

 

Din câmpul alcoolic:

 

cinstea (a face cuiva ~): participă de la 1 la 2, maximum 3 persoane. Băutura este aleasă în funcţie de relaţiile, ca să zicem aşa, socio-culturale dintre persoanele participante. Când la cinste ia parte un singur individ, cel care face cinste coincide cu cel care este cinstit. Atitudinea celor doi este vădit creştinească, nejelindu-se strop de băutură aleasă (care de obicei comportă calificativul de-şeala bun). Când cel care cinsteşte nu mai coincide cu cel care este cinstit există riscul ca tipul de băutură să varieze semnificativ. În cazul unui prieten bun, băutura va fi de-şeala bun. Direct proporţional cu răceala relaţiilor de prietenie va fi şi stratul de impurităţi de pe fundul vasului din care este servită băutura. Cu cât este mai strânsă prima cu atît mai puţin centimetrică devine a doua. Cu alte cuvinte, de unde înainte se consuma balizam, unsoari (termeni generici, desemnând băututurile alcoolice de la de-şeala bun în sus, în direcţia calităţii şi a rafinamentului), acum se va trece la sveclomicină (cu pronunţia sfeclomiţân, termenul variind regional, de la sivuhî, samozdrânţ (la nord), samozgâlţ, la smanţuhî, samagon (înspre centru şi sud), denumind rachiul tradiţional, cu sinonimul ardelenesc palincă. În cazul vinului, terminologia este nu mai puţin heterogenă. Dăm doar câţiva termeni reprezentativi, de la de-şeala bun în jos: ceai (cu sensul de poşircă), bulioarcă, zoaie.

Băutura în cadrul cinstei, se poate servi în felurite vase. În cazul când cel care este cinstit se află în relaţie de rudenie ş.a.m.d. cu cel care cinsteşte, vasul va fi mereu copul (cu varianta cob, un cob di jin, echivalentul ulciorului) ori un grafin (o amforă de dimesiuni mai mici). În cazul prieteniei celor doi, nu se va ignora nici borcanul, ori ceainicul. În direcţia răcirii relaţiei dintre cei doi, băutura va fi servită fie în sticlă obişnuită, fie în aşa-numita boambă (alias granată, cu variantele: fleagă, ţâţă, idem bulică, bătlaşcă), fiecare desemnând de fapt recipientul de plastic al sticlelor de cola, la unu-jumate. Cinstea se poate face (aproximativ) oriunde în ograda omului, de la poartă, în aval, până la prispă şi chiar până în bucătărie.

Aperitivul folosit, este şi el variabil, neimpunându-se nici un fel de tipologie de data asta, mâncărurile fiind denumite cu un termen generic de… zacuscă(!), folosit şi verbal: a zacusi.

Din Dicţionar de idei primite de-a lata

Text publicat în revista „Eliterebelle”, nr. 1 / 2006

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s