„I Don’t Miss the Art World. Does the Art World Miss Me?”


S-o mai dăm o dată strategic și să ridicăm ICR-ul în slăvi. În perioada 27.08-18.11.2011 a avut loc la Stockholm, la filiala Institutului Cultural Român de-acolo, exact înainte de răsunătoarea personală Isidore Isou, un alt solo show, de data asta al unui artist contemporan mai puțin celebru pe scena de artă bucureșteană: Dorinel Marc, intitulat „I Don’t Miss the Art World. Does the Art World Miss Me?”.

Dar cine este Dorinel Marc și ce-i cu titlul ăsta de expoziție așa de jemanfișist? Născut în 1964 la Bonțăieni (Maramureș), la câțiva km distanță de Ieudul fraților Gorzo, Dorinel Marc s-a refugiat în Suedia la vârsta de 23 de ani, dedicându-se artei contemporane. Timp de două decenii și mai bine, lucrările lui au tronat pe pereții de la Moderna Museet din Suedia, Iaspis – Swedish Arts Grants Committee’s International Program, Stockholm Art Fair, Liljevalchs konsthall, Kulturhuset sau Färfabriken, propunând de fiecare dată, prin opera sa, o abordare politică a privatului și socialului, o încercare continuă a geometriilor și geografiilor limitrofe ale artei. În 2008, când urma să fie tată, iar soția lui, Anne Larsson, purta în pântece cei doi gemeni, Joel și Alma, Dorinel Marc s-a retras de pe scena de artă contemporană, ca să revină acum în această expoziție performativă și totodată autoanalitică a unei perioade afective intense în care, cum s-a exprimat artistul, a petrecut „more time in the sandbox then in the white cube”.

Catalogul expoziție, căci despre această publicație este vorba, de fapt, aici, conține așadar documentarea expoziției de la ICR Stockholm, curatoriată de Niclas Östlind și produsă de Giorgiana Zachia, într-un proiect coordonat de Simona Buzatu și asistat de Joakim Forsgren, documentare prefațată de texte și interviuri cu autorul semnate de Giorgiana Zachia, Niclas Östlind, Millou Alerholm, Sinziana Ravini, Lars O Ericsson sau Rikard Ekholm. Catalogul conține, de asemenea, o compilație video pe DVD a performanceurilor, acțiunilor și happeningurilor create de Dorinel Marc începând cu 1995 și până în 2011. Altfel spus, o piesă de colecție ce conține lucrările The Danger Is Over / Lucky that Someone Believes in Sweden (1995), The Nixon Case (1995), Bunny Girl (1996), The Everyday Wrapping (1996), Mission Impossible / The Puzzle Piece (1996), Nils Holgerssons Wonderfull Journey (1996), Fighting Mother (1997), Visiting Moderna Museet (1998), Romanians / Video Cameras and Hand Grenades (2002), Intervention – Using a Pipinette / Reclaiming the White Cube (2007), Immoral (2007), Speech to the Nation, Medborgarplasten (2010, reînscenat la vernisajul expoziției de-acum), With the Kids in the Store in Gubbängen (2010) și un Interview by Alexis Zeiss (2010).

Cum se vede, teoria mea cu absența artei vizuale în mișcare difuzată pe DVD se cam duce de râpă, căci aceasta, din câte se pare, există. Dar nu despre teoriile mele a fost vorba aici, ci despre Dorinel Marc, pe care abia așteptăm să-l vedem la MNAC.

 

Dorinel Marc, „I Don’t Miss the Art World. Does the Art World Miss Me?”, catalog + DVD, Arena Publishing House, Romanian Cultural Institute of Stockholm, Stockholm, 2011, 125 p.

Recomandare publicată pe site-ul revistei „BeWhere!”, ediția din 08 august 2012

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s