Daily Reports. Artă video din Israel


Până pe 04.09: Daily Reports, artă video din Israel, artiști: Yael Bartana, Orit Ishay, Hilla Ben Ari, Keren Yeala Golan, Efrat Shvily, curatoare: Carmen Iovițu, MNAC, Palatul Parlamentului, Str. Izvor 2-4, aripa E4,  intrarea prin Calea 13 Septembrie

 

Sincer, n-am înțeles nimic din expoziția Daily Reports. Artă video din Israel vernisată luna aceasta la MNAC și curatoriată de Carmen Iovițu. Ca și în cazul celeilalte expoziții clopoțitoare, RE:MADE, de lunile trecute, m-am lăsat sedus de numele sonore de pe afiș. La RE:MADE apăreau JoDi, Nathalie Hénon, Jean-François Rettig, Christophe Bruno, Tony Cokes, Joan Leandre, RYbN, Manuel Saiz, Alexander Schellow, Ubermorgen.com, adică numele grele din branșa net art-ului contemporan, iar acum, și mai și, ditamai Yael Bartana, Orit Ishay, Hilla Ben Ari, Keren Yeala Golan sau Efrat Shvily amenință să ne spargă retina cu lucrările lor video. Sigur că luate individual, Trembling Time (2001) ori Profile (2000) ale Yaelei Bartana, Down și Dusk (2001) ale Hillei Ben Ari sau celelalte, au același efect, acum ca și în anii 2000 când au fost create: adică tulburătoare estetic și ideologic pătrunzătoare, într-un cuvânt, critice, deși între timp am trecut printr-o ascensiune economică fără precedent, printr-o criza la fel de economică și la fel de fără precedent, prin câteva războaie și mai multe revoluții și primăveri memorabile. Însă narațiunea curatorială seamănă, mai degrabă, cu un catren cu rimă împerecheată, nici măcar haiku sau haiga. Evident, avem clashuri între Occident și Orient, cu tot ce presupun aceste constructe moderne; bineînțeles, documentarea antropologică sau etnografică, dacă vreți, ne va reaminti de meandrele lumii contemporane; e clar că, în fine, lucrările video vin cu o realitate estetică și conceptuală din Israel, care seamănă pe alocuri cu ce se întâmplă în România, însă pentru a fraza aceste generalități ajunge un search pe Google, nu e nevoie de un etaj întreg într-un muzeu național de artă contemporană. Prin urmare, dacă vreți să vedeți lucrări de Yael Bartana sau Efrat Shvily, mergeți la MNAC, dacă însă căutați expoziții noi, originale, n-are sens. Discursul expozițional nu chestionează nimic, nu intrigă și nu-și propune nimic, prin urmare nu reușește să demonstreze nimic, deși, repet, materialul brut copleșește prin profunzime.

Recomandare publicată pe site-ul revistei „BeWhere!”, ediția din 9 iulie 2012

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s