Un alt fel de hartă turistică


Dacă aveţi drum la Bucureşti luna aceasta sau în luna octombrie, până-n data de 16, şi dacă după ce-aţi bifat obiectivele pe care le aveaţi în minte înainte de a ateriza pe aceste meleaguri, v-au mai rămas câteva ore cu care nu ştiţi ce să faceţi, revista de artă contemporană E-cart (www.e-cart.ro) şi Editura Simetria vă recomandă un alt tip, mai insolit, de traseu urban. Urban route. Marcel Iancu – The beginnings of modern architecture in Bucharest, 1929-1938.

Urban route… este o hartă care face parte dintr-un proiect mai mare al revistei E-cart, numit Marcel Iancu (Janco) – the architect, la care au pus umărul Fundaţia pentru Urbanism şi Arhitectură Simetria din cadrul Uniunii Arhitecţilor din România, Australians Studying Abroad din Melbourne, Centrul European de Cultură Sinaia, The Ratiu Family Charitable Foundation UK, Institutul Cultural Român şi Librăriile Cărtureşti. Această hartă – după spusele Project Managerului Angelica Iacob – „propune o incursiune în arhitectura modernă bucureşteană, prin intermediul unuia dintre iniţiatorii acesteia, Marcel Iancu (1895-1984). Itinerarul cuprinde două zone principale ale oraşului: zona de Nord, rezidenţială şi zona centrală.” Mai demult, prin anii ’30, aceste zone se chemau „sectorul I Galben” şi „sectorul II Negru”. Construcţiile – pe hartă sînt trecute 18 clădiri, case şi imobile – au fost gîndite, proiectate şi concepute de cele mai multe ori de către Marcel Iancu. Alteori, în colaborare cu fratele său, Iuliu Iancu, cu care înfiinţase un Birou de Studii Moderne. Harta mai cuprinde documente de epocă, desene, plus fotografii actuale ale încă existentelor imobile construite de Marcel Iancu.  Fotografiile au fost realizate de Octavian Carabela, Angelica Iacob şi Mihai Plămădeală.

Dar cine este acest Marcel Iancu? Helmut Herbst, în abecedarul său inversalfabetic din documentarul Germany – Dada, an Alphabet of German Dadaism (1968), îl prezenta în felul următor: „JANCO, Marcel. Israel, born in Bucharest, 1895. Arrived in Zurich with his brothers, 1915. Architect, published many of his wood-cuts and reliefs in DADA-Magazines. Lives in Ein Hod. Israel”. În vremea cînd apărea acest documentar, adică în 1968, Marcel Iancu se afla, într-adevăr, în Israel şi punea bazele unui – cum s-au exprimat mai mulţi critici ai avangardei – „sat cultural” la Ein Hod. Însă înainte de asta, cam prin 1912, licean fiind, scoate cu Tristan Tzara şi Ion Vinea revista Simbolul. După ce-o tăiase din Bucureşti, cam prin 1916-1917, făcea parte deja din gaşca de artişti revoluţionari de la Zürich şi învăţa pictură cu Iosif Iser. La Cabaret Voltaire, unde dă din nou peste Tzara şi îl cunoaşte pe Jean (Hans) Arp, se-apucă de construit măşti, de făcut afişe, ilustraţii pentru seratele dada. Prin 1919 se afla deja la Basel. Acolo, împreună Jean Arp şi cu Alberto Giacometti formează gruparea Artiştilor Radicali. Se va întoarce în România în 1922 şi împreună cu Ion Vinea pune pe roate revista Contimporanul. Marcel Iancu este, într-un cuvînt, mare şmecher avangardist, fără de care nu se poate.

Arhitectura pe care au vrut s-o facă – şi în mare parte au reuşit – Marcel Iancu, Iuliu Iancu sau Horia Creangă, era una care a îmbinat utilul cu estetica acelor ani. A speculat în mod optim lumina de zi. Iar dacă încăperile de zi, de lucru, se nimereau la stradă, peretele vitrat se transforma repede într-unul cu bovidouri pe stil pachebot cum este vila Jean Juster de pe Strada Silvestru nr. 5. Preferinţa pentru unghiul drept a luat locul suportului ornamentat, iar ornamentul a fost înlocuit de asamblarea, ritmarea şi armonizarea unghiurilor drepte. Supraetajarea a fost gîndită piramidal, prin aranjarea teleologică a dimensiunilor orizontale şi verticale. S-a recurs de foarte multe ori la gruparea funcţiilor spaţiului, la conjugarea zonelor din interiorul casei în formula duplexului. De o atenţie specială a beneficiat comunicarea interiorului cu exteriorul, în funcţie de punctele cardinale, în funcţie de peisaj, instituindu-se un raport contextual esenţial. Materialele de construcţie sînt întotdeauna de foarte bună calitate, beton armat, ciment, sticlă.

Cam asta a făcut Marcel Iancu să se întîmple în arhitectura modernă de la Bucureşti. Şi este meritul grupului de la revista de artă contemporană E-cart de a ne aminti astăzi aceste lucruri. Prin iniţiativa acestui grup a rezultat un obiect artistic interactiv care scoate la suprafaţă un alt „strat” al Bucureştiului şi, totodată, o altă dimensiune a avangardei româneşti, care până acum a trebuit să poarte stigmatul literaturo-centrismului.

Data de 16 octombrie pe care am trecut-o la începutul acestui articol este una convenţională. Traseul urban Marcel Iancu poate fi parcurs în orice lună din an. Însă atunci va avea loc desfăşurarea plenară a proiectului. Un film documentar despre Marcel Iancu, o conferinţă de specialitate, o expoziţie de fotografie, un album bilingv care să conţină contribuţii ale unor arhitecţi şi cercetători, a unui jurist specialist în retrocedări şi a unui alt specialist în turism cultural, de asemenea fotografii ale caselor, documente referitoare la proprietate, construcţie ş.a.m.d. Ne vedem acolo.

 

Urban route. Marcel Iancu – The beginnings of

modern architecture in Bucharest,

1929-1938, E-cart.ro, Editura Simetria, 2008.

Cronică publicată în revista „Contrafort”, nr. 9 (167) / septembrie 2008

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s