BB5: Tactici pentru aici și acum


Până pe 22.07: Bucharest Biennale 5, Curatoare: Anne Barlow, Co-directori: Răzvan Ion, Eugen Rădescu, Directori executivi: Andrei Crăciun, Ramona Macarie, Participanți: Abbas Akhavan (IR/CA), Marina Albu (RO), Haris Epaminonda (CY/DE), Klas Eriksson (SE), Ruth Ewan (UK), Aurélien Froment (FR/IE), Ciprian Homorodean (RO/BE), Iman Issa (EG/USA), Janice Kerbel (CA/UK), Jill Magid (USA), David Maljković (HR), Marina Naprushkina (BY/DE), Ahmet Öğüt (TR/NL), Vesna Pavlović (RS), Anahita Razmi (DE), Wael Shawky (EG/FR), Alexandre Singh (FR/USA), Mounira Al Solh (LB/NL) & Bassam Ramlawi (LB), Rinus van de Velde (BE),  Locații: Pavilion (Info Point pf Bucharest Biennale), Nicolae Titulescu 1; Casa Presei Libere, C.N.I. Coresi, Piața Presei Libere 1; Institutul de Cercetări Politice, Universitatea din București, Spiru Haret 8; Alert Studio, Mircea Vulcănescu 2-4; Make a Point, Morarilor 1; Restaurant Nana, Ion Câmpineanu 22; Cinema Union, Ion Câmpineanu 21.

Lunile acestea are loc la București cea de-a 5-a ediție a bienalei de artă contemporană (BB5), organizată de Pavilion Center for Contemporary Art and Culture și de revista aferentă acestuia, Pavilion journal for politics and culture. Tema aleasă de curatoare, Anne Barlow, ar putea părea că descinde din tripurile new age-iste, gen Osho, gen viața este aici și acum, dar nu-i așa. Tactici pentru aici și acum se referă la tipurile de reacție artistică individuală în contextul cultural, social, economic și politic actual. Așa cum s-a tot decretat în nenumărate rânduri, trăim vremuri aflate sub semnul precarității, iar instalațiile expuse în cadrul BB5, constituie reacții, poziții, proteste, dezacorduri ce scrutează actualul sistem de putere, local și global, provocându-l la o confruntare în câmp deschis într-un alt tip de regim concurențial. Sună a război civil, dar nu e chiar așa, scopul lucrărilor expuse și al spațiilor alese fiind, mai degrabă, altul.

Căci principala caracteristică a BB5, totodată și ceea ce o deosebește de alte evenimente de același tip, este că bienala nu înseamnă curator + artiști + lucrările lor expuse într-un loc anume, ci toate acestea + orașul în care au loc. Altfel spus, principalul acquis al BB5 în toți acești ani e dimensiunea performativă a expunerii. Vizitatorul trebuie să performeze bienala, pentru a o parcurge, narativ, pe toată.

De la spațiul Pavilionului, unde îi vede pe Imam Issa, Ahmet Öğüt, Alexandre Singh și Rinus Van de Velde, acesta se poate deplasa la C.N.I. Coresi, în Casa Presei Libere, în locul în care se afla tipografia ziarului Scînteia, și viziona diapozitivele Vesnei Pavlović, după care înainta spre gardul de tuia construit de Abbas Akhavan, iar apoi se poate opri la biroul din capătul halei, după ce trece de băltoacele de după ploaia din zilele deschiderii bienalei, și răsfoi Tabu, Vice ori Zeppelin, unde fragmente din cartea artistei Jill Magid, Failed States, descoperă breșe în sistemele politice de putere actuale. În celălalt spațiu de la Coresi, aflat undeva într-un subsol ca de KGB, videoul lui David Majlinović și instalația Marinei Naprushkina construiesc un birou de antipropagandă capitalistă. Când iese de-acolo nu știe ce e mai palpitant și alert, expoziția BB5 sau fosta Casă a Scînteii în sine.

Ori o poate apuca în direcția opusă, spre artist-run space-ul Alert Studio, unde sunt expuse, în prima cameră, polaroidele Harisei Epaminonda, iar în a doua – câteva videouri scurte transferate de pe Super 8. Mai departe, coborând de pe Mircea Vulcănescu pe Spiru Haret, ajunge la Institutul de Cercetări Politice. La demisol se află Marina Albu cu o instalație ce reînscenează orele fără curent din perioada Epocii de Aur din România, într-o cameră cu lampă de gaz, lumânări, scaune, povești, manual de partid; și Anahita Razmi, cu 12 video loop-uri care documentează un performance din 2011 de pe acoperișurile din Teheran, inspirat de proiectul Trishei Brown din 1971. Locuitorii Teheranului utilizau acoperișurile pentru a-și transmite mesaje antielectorale și anti-Ahmadinejad în timpul campaniei din 2009. 12 dansatori reînscenează acel moment. La etaj, Ciprian Homorodean expune din nou cartea Take the Book, Take the Money, Run!, iar vizavi, 3 anti-afișe ironizează dimensiunea comercială a evenimentelor dedicate artei contemporane, cum sunt târgurile de artă și chiar bienalele uneori.

Următoarele două locații se află pe Ion Câmpineanu. Vizitatorul se va opri în bistroul Nana, de la numărul 21 și va servi ceva din bunătățile de casă gătite acolo, iar în timpul acesta va asculta sound workul-ul creat de Ruth Ewan cu muzică / sunete inspirate din contextul bucureștean. Alături, puțin mai jos, la Cinema Union, va aștepta sfârșitul programului pentru a vedea HD-ul Pulmo Marina creat de Aurélien Froment. Figură aparte pe harta bienalei face Make a Point, un spațiu artistic comunitar, aflat în Cartierul Pantelimon, pe Morarilor 1. Klas Eriksson, Wael Shawky și Mounira Al Solh & Bassam Ramlawi sunt expuși pentru a oferi tactici pentru atunci și acolo.

Greu de spus acum, la începutul bienalei, dacă aceasta își va atinge măcar unul din scopuri, fie acela de a ne oferi tactici și strategii de negociere a precarității noastre profund urbane în care ne scăldăm, fie celălalt, de a provoca vizitatorul (autohton sau străin) să performeze orașul și punctele cheie ale acestuia, cum sunt fosta Casă a Scînteii, Institutul de Cercetări Politice sau Cartierul Pantelimon. Cert e că miza e grea, necesară, urgentă și merită să ne lăsăm provocați.

Articol publicat în revista „BeWhere!”, nr. 9 / 2012

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s