Ofensiva ceramicii contemporane


Până pe 07.05: Ceramics Now – Expoziție internațională de ceramică, Curatoare: Romana Cucu Mateiaș, Coordonator: Vasi Hîrdo, Artiști: Arina Ailincăi (RO), Chang Hyun Bang (KR), Antonella Cimatti (IT), Patrick Colhoun (UK), Romana Cucu Mateiaș (RO), Carole Epp (CA), Simcha Even-Chen (IL), Shamai Gibsh (IL), Mark Goudy (US), Roxanne Jackson (US), Marta Jakobovits (RO), Margrieta Jeltema (IT), Maciej Kasperski (PL), Jim Kraft (US), Cynthia Lahti (US), Claire Muckian (IE), Connie Norman (US), Aniela Ovadiuc (RO), Oriana Palladi (RO), Cristina Popescu Russu (RO), Liza Riddle (US), Galeria Galateea, Calea Victoriei 132

Cum să spun, era și timpul. Era timpul ca Cenușăreasa artelor vizuale contemporane să scoată capul din nisip, să pună piciorul în prag și să-și ceară dreptul (pentru a câta oara?) la un statut aproape paradigmatic. Căci, să fim serioși, de la Ghilgameș încoace, ceramicii nu i s-a întâmplat nimic istoric cu adevărat zguduitor, rămânând la fel de mesopotamiană ca și la origini. N-a ținut de monolit ecvestru pentru nici un voievod, nu s-a dedat la culori și pasteluri pentru nici un Stalin, n-a mânjit de celuloid nici un Mao, a stat tihnită pe mileu, deasupra televizorului sau în servantă. Așa se face că astăzi, când spui ceramică, chiar și în medii ceva mai plurisilabice, spui tot vază frumos încondeiată și ulcică agrestă cu arome retro. Împotriva acestui clișeu pare că se îndreaptă expoziția internațională Ceramics Now de la Galeria Galateea, succedând Forma minimală de luna trecută a conceptualului Nicolae Moldovan, și itinerând inițiativa revistei omonime din Cluj, ce tocmai a finisat aceeași expoziție la Fabrica de Pensule. Internaționalei someșene li s-au mai alăturat și ceramiștii bucureșteni, prefigurând astfel, acum, un desant postcomunist al ceramicii actuale din 9 mări și 9 țări. Evident, a vorbi despre fiecare lucrare în parte ar însemna să fim nedrepți, întrucât am spune prea puține. Ceea ce predomină însă de la un capăt la celălalt al expoziției este demersul alert de recuperare a umanului. Transformat încă din anii ’80 din forță în resursă, adică din mână de lucru în resursă umană, adică din valoare în sine în valoare de schimb, umanul se aciuează acut în expresia ceramică strigându-și dreptul la reabilitare. Chiar și atunci când lucrările par să eșueze în decorativ, dar într-un fals decorativ, cum sunt cele ale coreeanului Chang Hyun Bang sau ale italiencei Antonella Cimatti, decorativismul lor se dovedește a fi, până la urmă, unul postuman. Porcul alb cu petale albastre cățărat pe paralelipipedele negre se vrea a fi, poate, metafora triumfului animalului asupra zgârie-norilor de sticlă reflectorizantă, după cum farfuriile americancei Connie Norman sunt farfurii doar pentru a repeta în cerc, pe margine, ca o incantație „Venus Status Firmitatas Utilitatus”.

Cronică publicată în revista „BeWhere!”, nr. 8 / 2012

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s