Abilitatea esemplastică a imaginației


Până pe 14.04, artist: Dan Raul Pintea, Anca Poterașu Gallery, Plantelor 56.

Sigur da, Dan Raul Pintea este un formal incurabil, iar lucrările recente expuse zilele acestea la Anca Poterașu Gallery o dovedesc din plin. Însă dacă reușești să treci dincolo de această aparență, de interfața geometrizantă a obiectului reprezentat ce tinde să se lepede de cea de/a treia dimensiune, dai peste o tensiune cerebrală care-și trage sevele din mai multe noduri. Sa le luăm pe rând. Totul pare să fi pornit de la o descoperire ingenuă, ca mai toate descoperirile de altfel, aceea a ubicuității spectrului de lumină sau, mai pământesc, a curcubeului. Supoziție întărită imediat de albumul made in Obor lipit de perete, ce conține un minidocumentar fotografic (10×15 cm) al procesului revelării. Moment în care autorul va începe să caute și să găsească acest spectru peste tot. Spațiile sunt dintre cele mai antagonice – în petrol, în noroi, lemn, piatră, asfalt, iar la sfârșit, apă și sticlă. Iar când fenomenelor le lipsește dimensiunea spectrală, Dan Raul Pintea le-o atribuie fără scrupule: unui peisaj hibernal, unei figuri umane, totul culminând într-un diptic absolut insolit pentru narațiunea cu care artistul se străduise să ne obișnuiască până în acel moment. E vorba de două tablouri de un kitsch realist-socialist perfect cuminte, unul înfățișând o căsuță din povești pe timp de iarnă, celălalt o pereche de lebede albe giugiulindu-se pe unda unui pârâiaș de pădure, iar peste fiecare se-ntinde, pe rând, umbra amenințătoare a unui cub negru descins din cea de-a patra dimensiune. Punctul culminant al acestui demers intervenționist îl constituie secvența de 1 secundă de film, în care o femeie își dă jos sutienul, proiectată peste nudul șui estompat expus într-o rână în colțul galeriei. În acest punct, al intervenționismului, Dan Raul Pintea se apropie de pictura lui Cătălin Petrișor, numai că acolo unde ultimul intervine cu un comentariu cultural, de limbaj și expresie, primul molipsește cu propria obsesie un background parcă extras dintr-un subconștient colectiv pe care-l credeam îngropat. În asta constă, pesemne, abilitatea esemplastică a imaginației lui Pintea și tensiunea pe care o aminteam la început.

Recomandare publicată în revista „BeWhere!”, nr. 7 / 2012

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s