Fața dinăuntru a peretelui


Până pe 19.03: Fața dinăuntru a peretelui, time based media, mixed media, fotografie, instalație; artist: Ștefan Sava, Ivan Gallery, Dimitrie Grecescu 13.

Există mai multe puncte de convergență în Fața dinăuntru peretelui, cel de-al doilea solo-show semnat de artistul Ștefan Sava și vernisat, de data aceasta, la Ivan Gallery, primul intitulându-se Atoms and Void și având loc în 2010 la Galeria Posibilă. Atât prima expoziție, cât și cea de-a doua sunt proiecte de cercetare preocupate de investigarea traumei istorico-politice cu mijloace artistice. Numai că în timp ce primul proiect problematiza absența unei dezbateri reale asupra Holocaustului românesc, a Holocaustului de la periferie, după expresia lui Wolfgang Benz și Brigitte Mihok, și readucea în actualitate aporiile interpretării unei astfel de traume istorice, cel de-al doilea proiect pornește de la un episod ceva mai recent din istoria autohtonă și mai absent ca nici un altul din conștiința publică: deportările din Banat în Bărăgan de la începutul anilor 1950. Discursul expozițional pornește de la singurele documente fotografice ale execuțiilor reproduse în cartea lui Matatias Carp, contraofertând un reenactment al traumei: artistul își sapă groapă în locul istoric al deportărilor (Fundata), după care, în altă parte, în video, marchează cu căngi agățate de funii și târâte în spate un spațiu inaugural abstract de exercitare a procesului rememorării. De fapt, întreaga expoziție se află sub semnul decorticării. Așa cum este și lucrarea care îi dă numele, o bucată de tencuială groasă, smulsă din peretele casei bunicilor artistului, pe care acesta a gravat comentariul tautologic „fața dinăuntru a peretelui”. Cu alte cuvinte, oricâte straturi culturale (var) ați adăuga pe partea cealaltă, o pipă va rămâne, întotdeauna, cu încăpățânare, o pipă. Iar acesta este adevărul inerent traumei. Provocarea pe care o lansează astfel Ștefan Sava conceptului de traumă este aceea că trauma nu poate fi colectivă, iar că înțelegerea ei are șanse de retenție numai în contextul microistoriei, în miezul unei petite histoire reînscenată cu amănuntul, apropriată prin toți porii, retrăită din rărunchi, adică un soi de reactualizare a efectelor a ceea ce subînțelegea Alain Badiou printr-o sintagmă precum răul radical.

Articol publicat în revista „BeWhere!”, nr. 6 / 2012

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s