Fluxus în Germania 1962-1994. O poveste lungă cu multe noduri


12.12.2011-31.01.2012, MNAC, Izvor 2-4, Aripa E4;

Artiști: Nam June Paik, Joseph Beuys, George Brecht, Henning Christiansen, Robert Filliou, Ben Patterson, Daniel Spoerri, Wolf Vostell, Dieter Roth, Milan Knizak, Endre Tót, Dick Higgins, Emmett Williams, Joe Jones, Ben Vautier, Gerhard Rühm, Geoffrey Hendricks, Takako Saito, George Maciunas, Al Hansen, Tomas Schmit, Arthur Köpcke, Ludwig Gosewitz, Alison Knowles, Robert Rehfeldt, Ute Klophaus, Emmett Williams, John Hunov, John Cage, Armin Hundertmark, Manfred Leve, S. D. Sauerbier, Jean-Jacques Lebel;

Curatori: René Block, Gabriele Knapstein.

Cum să spun, ceva mai impozant, mare, intimidant, copleșitor nu există la ora actuală în spațiile de artă contemporană din România. O mișcare artistică postdada care hipnotizează, creează iluzii și drame, împliniri și revoluții mici, divorțuri, parastase și abluțiuni, asta este Fluxus pentru tinerimea artistică de astăzi. Iar Fluxus se află pentru o lună și mai bine la parterul MNAC. Specificul artistic al mișcării a fost performativitatea. Dar nu o performativitate cu unic sens, dinspre artist spre spectator, ca la acționiștii vienezi, ci una reversibilă, cu sens dublu. Însă ce spun eu aici se găsește și în cărți, în plus, de când cu Ubuweb.com, acțiunile Fluxus pot fi vizionate la orice oră din zi sau din noapte. Ceea ce face să fie văzută însă expoziția de la MNAC sunt raritățile. Căci unele lucrări au fost expuse foarte rar și niciodată pe internet. Nu spui care. Un alt punct forte al expoziției de la MNAC este că odată cu lucrările artiștilor Fluxus este expus și laboratorul de lucru al mișcării: afișe, cataloage, manuscrise, ciorne, testimoniale. Născut și nu făcut pe la mijlocul anilor ’60 de către George Maciunas în fosta RFG printr-un manifest și un proiect de revistă, Fluxus devine foarte curând, alături de acționismul vienez, de situaționismul internațional și de realismul socialist, una din principalele curente de artă ce se ia la trântă, pentru a câta oară, cu establishmentul burghez, arta academică și politica războiului, aceste targeturi circumscriind, de fapt, și principalele realizări ale comunității de artiști. În timp ce noi ne batem astăzi, în artă, cu criza financiară, revoluțiile arabe, războiul din Irak și petrolul, ei aveau Vietnamul și Războiul Rece. Aș îndrăzni să spun chiar că stânga artistică, așa cum o avem astăzi, își trage rădăcinile din Fluxus. De fapt, s-o spunem și mai tranșant: Fluxus ar trebui studiată mai ales la Facultățile de Filozofie, Litere și Științe Politice. Deci mergeți Fluxus și vedeți Fluxus, la MNAC Fluxus.

Recomandare publicata in revista BeWhere, nr. 4 / 2012

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s