Reînnoirea tapiseriei contemporane din 1950 până în zilele noastre


08.12.2011-26.02.2012, MNAC, Izvor 2-4, Aripa E4

Artiști: Picasso, Matisse, Le Corbusier, Schlosser, Erro, Miró, Matta, Calder, Delaunay, Magnelli, Bloch, Gleb, Mathieu, Poliakoff, Messagier, Frydman, Oppenheim, Arroyo, Vasarely, Agam, Dewasne, Buraglio, Prassinos, Cognée, Pénalba, Favier, Isobé, Chillida, Gilioli, Alechinsky, Hajdu, Bloules, Zao Wou Ki, Ségui;

Curatoare: Marie-Hélène Massé-Barsani.

La drept vorbind, expoziția Reînnoirea tapiseriei contemporane din 1950 până în zilele noastre poate descumpăni la prima vedere. Când am citit numele Soniei Delaunay pe afiș, mi-am spus că în sfârșit voi putea vedea, în original și cum se cuvine, una sau mai multe din operele de tapiserie ale celebrei artiste avangardiste, al cărei fular creat pentru Tristan Tzara și imortalizat într-un tablou al soțului ei, Robert Delaunay, a circulat și pe la noi prin anii ’90, sub formă de carte poștală. Dar nu a fost așa. Expoziția găzduită lunile acestea la etajul 1 al MNAC aduce cu sine o mare surprindere, anticipată subtil în comunicatele de presă. Căci nu covoare de Picasso ori Matisse ne e dat a vedea, ci reproduceri ale operelor acestora de către maeștrii tapițeri din cadrul manufacturilor naționale de tapiserie din Franța, Gobelins și Beauvais, via patrimoniul instituției franceze ce poartă numele Mobilier National.

Ei, aici e aici. Politica de achiziție de opere de artă a comisiei consultative a acestei venerabile instituții a beneficiat din 1962 de directoratul nimeni altuia decât André Malraux, promotor acerb al artei contemporane lui, dar, într-un fel, și nouă. Așa se face că de pe la mijlocul anilor ’60, tapiseria executată la Gobelins ori Beauvais a trebuit să renunțe câte un pic la tot soiul de Ludovici și Napoleoni și să intre-n cârdășie cu abstracți precum Poliakoff sau Oppenheim ori cu, de-a dreptul conceptualul, Zao Wou Ki, prezent în expoziție cu o interpretare postapocaliptică după egouttoirul lui Duchamp.

Produs de cooperare par excellence, opera textilă rezultată din colaborarea artistului cu maestrul tapițer devine ceva nou, evident o operă de artă, creată prin tehnică haute sau basse lice, însă una aflată la limita esteticului cu funcționalul, a privirii cu pipăitul, a receptării estetice cu receptarea teleologică, a interpretării cu hermeneutica. Iar asta nu este singura mutație pe care o poate efectua o operă textilă intrată în muzeu. Pentru că a o decreta colectivă, nu rezolvă aproape în nici un fel problema autorlâcului, accentuată și de trasarea pe etichetă a numelui maestrului tapițer alături de cel al artistului. Ar mai fi apoi o mutație de gradul doi, mult mai importantă poate, în chiar interiorul dimensiunii funcționale a unei opere de tapiserie. Căci odată cu schimbarea de macaz a ideologiei achiziției publice, în trecerea de la tapiseriile figurative regale, la cele moderne abstracte, se schimbă și funcția obiectului de artă. Covorul nu mai glorifică, ci reprezintă pur și simplu. Cu alte cuvinte, nu mai comportă un discurs național, ci unul individual.

Pe lângă asta, ca să închei, expoziția de la MNAC capătă inevitabil și menirea de a ridica chestiunea tapiseriei autohtone. Când spui astăzi tapiserie românească, spui Ștefan Cel Mare sau Mihai Viteazul în viziune tip Bălașa și din ce în ce mai rar sau deloc, să zicem, Geta Brătescu. Necum Milița Petrașcu sau chiar Marcel Iancu. O recitire va trebui să înceapă.

Articol publicat în revista BeWhere, nr. 4 / 2012

Advertisements

2 responses to “Reînnoirea tapiseriei contemporane din 1950 până în zilele noastre

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s