SilenceKILLS – discrimination/ro/files/2011 + Pe aripile timpului. Sound exhibition


SilenceKILLS – discrimination/ro/files/2011

9.11-4.12.2011, Galeria Art Yourself, Nicolae Ionescu 11

Artiști: George Anghelescu, Mihail Coșulețu, Suzana Dan, Amalia Dulhan, Simona Dumitriu, Remus Grecu, Harem6, Paul Hitter, Mălina Ionescu, Raluca Ionescu, Elena Nazare, Sorin Oncu, Dan Perjovschi, Vlad Petri & Alina Şerban, Dan Pierșinaru, Beniamin Popescu, Radu Rodideal, Carmen Secăreanu, Albert Sofian, Gabriel Stoian, Silvia Trăistaru, Sorana Țăruș, Ștefan Ungureanu, Mihai Zgondoiu

Curatoare: Valentina Iancu, Simona Vilău; Asistentă curatoare: Teodora Dinu

Texte introductive: Dragoș Farmazon, Alexandru Florian, Valentina Iancu, Dragoș Culinaru, Monica Enache, Bogdan Istrate, Petre Florin Manole, Simona Vilău

Discriminarea este, fără îndoială, cea mai ciudată problemă socială pe care au cunoscut-o vreodată comunitățile omenești. S-au apropiat de ea, în speranța unor explicații și a unor soluționări, istoricii, antropologii, asistenții sociali, documentariștii, mass-media, statisticienii, în fine, artiștii. Apar cărți după cărți, filme după filme, expoziții după expoziții, ba chiar pavilioane întregi pe la bienalele internaționale de artă sunt alocate minorităților etnice, religioase ori sexuale, și cu toate acestea, s-ar spune că soluția problemei discriminării rămâne de ordin metafizic. Întrucât dacă pentru celelalte probleme sociale putem da vina, putem găsi țapul ispășitor într-un fenomen meteorologic, în politică, în capitalism sau alte sperietori postcomuniste, când vine vorba de discriminare nu știm cine este de vină și, de aici, nici soluțiile nu apar. Acesta este și obiectivul proiectului artistic SilenceKILLS – discrimination/ro/files/2011, declarat explicit, de a găsi o soluție la problema discriminării în România. Și cum reușesc ei treaba asta? Prin cercetare. Expoziția curatoriată de Simona Vilău și Valentina Iancu întrunește lucrări, proiecte, demersuri artistice cu o pronunțată dimensiune de documentare, cum este seria de fotografii a Mălinei Ionescu, 095 Sportsman Girl, iar atunci când sunt ceva mai metaforice, lucrările / artiștii operează cu simboluri sociale, desprinse din realitatea imediată, cum sunt lebedele negre din lucrarea Suzanei Dan sau desenele de un conceptualism dejucat ale lui Paul Hitter. Soluția identificată de aceștia poate suna cam așa: după cercetare, educație și cunoaștere. Altfel spus, aceasta este soluția la problema discriminării – educația, cunoașterea Celuilalt. Căci după ce îl cunoști pe Celălalt, adică socialul, comunitatea, nu va mai trebui să accepți, pentru că te vei fi fiind integrat deja. Și Celălalt la fel. Problema discriminării este, înainte de orice, o problemă de identitate, a fiecăruia în parte și a comunității în general.

Pe aripile timpului. Sound exhibition

15.11.2011-2.02.2012, Sala Oaspeți, MȚR, Kiseleff 3

Curator: Laurent Aubert

Creată de Muzeul de Etnologie din Geneva în 2009, cu ocazia aniversării a 50 de la moartea etnomuzicologului Constantin Brăiloiu, expoziția L’air du temps / Pe aripile vântului prezintă, într-o scenografie futuristă de high-tech post-Bauhaus, o selecție de lucrări audio din perioada 1940-1950 realizată de Laurent Aubert din Arhivele Internaționale de Muzică Populară a MEG. Mai întâi, câteva cifre, că niciodată nu strică. Colecția etnomuzicologului român Constantin Brăiloiu conține 3028 de înregistrări audio, realizate în România (între 1928 și 1943), Congo (1946), Nepal (1952), Cuba (1957) și SUA (1934-1944). Apoi, selecția întreprinsă de curatorul expoziției cuprinde un areal acustic de la muzica țărănească de odinioară, la manelele contemporane, muzică modernă și postmodernă, de la cea electronică și până la șlagăre. Totul montat într-un soi de remix multi-kulti spectacular, menit să stimuleze reflecția pe marginea unei diversități pe cale de dispariție în cacofonia globală a capitalului mondializat. Însă dincolo de performanța artistică și conceptuală a întregului proiect, cred că expoziția mai are o menire: aceea de a ne îndemna să medităm asupra ceea ce în genere înțelegem prin sound culture în context autohton sau, mai degrabă, asupra absenței acesteia. Cunosc o singură inițiativă de acest fel în România, aparținând Editurii Casa Radio care, până în acest moment, a expus înregistrările deținute de Radiodifuziune, adevărate comori culturale, doar pe CD-uri audio, în format audiobook. Prima mare expoziție este încă în așteptare. Ar putea lua un exemplu bun de la MEG și a sa L’air du temps.

Recomandări publicate în revista BeWhere!, nr. 3 / 2011

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s