BeWhere # 2 / Noiembrie 2011: Alexandru Solomon, Marius Oprea, Crina Cranta


Alexandru Solomon – 15 Filme. Arhivă. Instalații

13.10 – 20.11, MNAC

artist: Alexandru Solomon, inițiatoare: Ruxandra Balaci, organizatoare: Carmen Iovitu

Pentru fanii Docuart.ro sau ai Fav.ro, filmele documentare din anii ’90 ale lui Alexandru Solomon sau cele de la începutul anilor 2000, realizate în colaborare fie cu Geta Brătescu, fie cu Radu Igazsag, nu mai sunt demult o surpriză. E adevărat că plăcinta din pământ din Earthcake (1992) ori gentilomii țopăind în jurul dricului lui Urmuz, din Strigăt în timpan (1993), printr-un citat contagios din Entre’acte (1924) al lui René Clair, sau chiar marșul amețitor al tramvaielor contemporane din Cronica de la Zürich (1996), o aluzie, directă poate, la Celovek s kinoapparatom (1929) al lui Dziga Vertov, nu prea aveau multe lucruri în comun cu rigoarea documentaristă a investigației faptului imediat, după cum adevărat este și că unele dintre ele au „rulat” de-a lungul timpului pe la Danish Video Art Data Bank sau Euro Media Art, însă dacă autorul lor se recomanda drept documentarist, atunci documentarist să fie. Noutatea constă în faptul că acum ele nu mai rulează, ci sunt expuse. Privite din această perspectivă, adică a expunerii într-un muzeu de artă contemporană, filmele nu devin mai puțin documentare, ci capătă mai multă patină artistică, reactivând în ele o actualitate irefutabilă. Dar expoziția de la MNAC mai vorbește și despre altceva: despre faptul că MNAC a crescut mare. MNAC nu mai expune concepte primite de-a gata, de la artiști, curatori sau alte instituții, ca o gazdă bătrână și neputincioasă, ci ia decizii canonice, adică produce judecată de valoare. A trecut, altfel spus, de la funcția de executive, la aceea de manager. Să-i urăm, așadar, un post și mai înalt în ierarhia culturală contemporană, iar lui Alexandru Solomon, simeze la Veneția!

Numitorul comun – Moartea

21.10 – 6.11, Sala Foaier, MȚR, Kiseleff 3

organizator: Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului

Sunt din ce în ce mai rare expozițiile-document din câmpul cultural bucureștean. Numitorul comun – Moartea este rezultatul unui efort de cercetare a trecutului recent, ce a luat nașterea la inițiativa lui Marius Oprea, într-o viziune curatorială aparținând cercetătorului Gheorghe Petrov. Tehnic și practic, este vorba de săpături arheologice în măduva trecutului, la propriu și la figurat, întrucât echipa este inițiatoarea unui demers de căutare, depistare, deshumare și catalogare a foștilor disidenți politici executați de către Securitate, fără judecată, în perioada 1948-1952. Artistic și teoretic, rezultatul se conturează într-o cavalcadă de fotografii de familie sau de Securitate, înregistrări video din timpul deshumărilor, interviuri cu cei care au cunoscut cele 22 de victime identificate până în prezent, în gropi individuale sau comune. Expoziția revine acum pentru a doua oară la București, în cadrul Muzeului Țăranului Român, după ce a făcut înconjurul țării și al străinătății, iar subiectul este cu atât mai actual, cu cât se discută tot mai des despre înființarea unui Muzeu Național al Dictaturii Comuniste, inițiativă intens discutată în ultima vreme. Spre deosebire de ceea ce se prefigurează a fi MNDC și prin comparație cu memorialul de la Sighetul Marmației, expoziția girată de Marius Oprea nu judecă sau condamnă, dar nici nu comemorează, miza ei este aceea a cercetării științifice, cu instrumentele arheologiei, abil interconectate cu cele ale filmului documentar. În lumina ei, trecutul recent nu este nici alb, nici negru, este pur și simplu trecut, care acum devine cunoscut.

Crina Cranta – artista din umbra ceramicii

Crina Cranta a fost de mai multe ori artistul din umbra unor proiecte cunoscute, cum a sunt ediția a II-a a lucrării semnată de Vlad Nancă, If you give it to me I give it to you (2007) sau acel Gigi Becali inimos semnat de Michele Bressan, ambele fiind lucrări din ceramică; dar și în spatele mai multor inițiative bucureștene, activând totodată în echipa unei firme de fotoceramică funebră.

BIO: 1986 – Crina Cranta s-a născut în București. A absolvit Universitatea Națională de Arte din București și Universitatea Națională de Arhitectură din București. 2005 – Debutează cu lucrarea de grup Brainwash la orash din cadrul UNA. 2010 – Expune proiectul ceramic Urme la Galeria Curtea Veche. 2011 – Realizează scurtmetrajul Devenirea unui președinte și lucrarea ceramică International Political Chess, cu figuri politice internaționale înlocuind piesele de joc. Crina Cranta este autoarea blogului Ceramicnexus.blogspot.com

 

În umbra căror alte proiecte artistice te-ai mai aflat, proiecte pe care, de regulă, am văzut că le numești „comisionate”?

Artistice e mult spus, am fost doar mâna de lucru plătită, o practică destul de des întâlnită la numele mari care au ajuns sa opereze conceptual sau interdisciplinar, de cele mai multe ori angajând pentru partea practică un tehnician. Alte comenzi au fost pe pictură murală și am avut una pe sculptură din PET-uri în spațiul public, în cadrul festivalului Green Planet Blues 2010. În rest, proiecte personale, scurtmetrajul Devenirea unui președinte, plus câteva serii ceramice.

Tu ești, de asemenea, omul din umbra altor inițiative bucureștene, dar nu numai. Ai fost PR și galerist la restaurantul Malagamba din Centrul Vechi, acum ești co-organizator de evenimente… Te simți bine în umbră?

Nu sunt neapărat în umbră, aș spune mai degrabă că fug de etichete, tipare, socluri, rutină și zâmbete politicoase. Când spui „în umbră” îmi vine în minte imaginea unei mănuși albe ce se întrezărește în spatele unui geam fumuriu de mașină condusă încet. Nu e cazul meu. Dar când e prea soare, da, e bine în umbră. Apoi, Am hotărât să îmi public CV-ul pe unul din bloguri, bănuiesc deci că am ieșit din umbră…

Pe de altă parte, ai activat și în cadrul unei firme de fotoceramică. Clienții din acea perioadă știu că marfa cumpărată de ei este produsă de mâna unui artist?

Singura parte „artistică” din munca depusă acolo era prelucrarea fotografiilor primite spre a fi puse pe ceramică, însă mare parte din munca mea era trecută prin filtrul vigilent al șefului și preferințelor clientului. Mâna de artist a ieșit la lucru când am început să fac la sediul firmei lucrări personale, pentru o seria ceramic Oameni recipient. Atunci clienții care reușeau să pătrundă în spațiul meu de lucru rămâneau o clipă perplecși până să-și dea seama ce se întâmplă… (râde)

Când să ne așteptăm, totuși, la o expoziție personală. Am văzut pe blogurile tale că ai ceva „material” adunat. Acel International Political Chess chiar ar trebui să beneficieze de o expunere mai largă.

Am expus și am și vândut un prim șah cu figuri politice românești (din teracotă) în cadrul unui târg la Muzeul Țăranului Român acum câțiva ani. In rest, am expus și voi mai expune, însă nu mă grăbesc…

Mulțumesc!

Cele bune!

Recomandari si interviu, publicate in Nr. 2 / Noiembrie 2011 al reviste “BeWhere The City Is”.

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s