Chișinău, 7 aprilie. Teatru-document + Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului


MINUTUL DE CARTE #13

Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului

Acesta este titlul complet al cărții pe care N. Steinhardt o dedica operei poetice a lui Geo Bogza la începutul anilor ’80. Cartea e alcătuită din două părți: în prima, N. Steinhardt face o disecție amănunțită a poeziei bogziene din pre-70, cu focus pe estetica efectelor poetice, în cea de-a doua discută despre „faza de albatros”, etapa de cumințire a poetului, o fază a sapiențialului și a frondei inaparente. Dar când spun operă poetică, oricât de incredibil ar suna, este vorba de fapt de una întreagă, în plin ceaușism naționalist și intolerant. Puțini știu că N. Steinhardt, pe lângă Jurnalul fericirii (1991), a mai scris și critică literară, una tare, dură, de idei, cam nonconformistă pentru establishmentul criticii de la vremea lui, dar, am putea adăuga, și de astăzi. Nonconformistă, pentru că N. Steinhardt nu scrie academic, ci personal-eseistic, în plus, nu face o critică tautologică, una care răspunde la poezie cu citat din altă poezie, ci răspunde cu film, pictură, fotografie, descumpănind felul de a scrie critică de până atunci. Așa încât, în 1982, când a apărut și acest volumaș, pe care N. Steinhardt îl numise într-o scrisoare „poemul meu invectivă”, imaginea monahului nonconformist, care scrie cum îl taie capul și cum are chef, putea fi completată cu încă o piesă din puzzle: era, după aproape un secol, când cineva se încumeta să citeze versuri, strofe întregi chiar, pe care să le și comenteze, din volumele prohibite ale lui Geo Bogza: Jurnal de sex (1929) și Poemul invectivă (1933), manuscrisul să treacă cenzura, cartea să apară în librării și, de-acolo, să ajungă la public.

N. Steinhardt, Opere [Vol.] 9, Geo Bogza, un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, Ediție îngrijită, studiu introductiv, note, referințe critice și indici de George Ardeleanu, Repere biobibliografice de Virgil Bulat, Mănăstirea Rohia & Editura Polirom, [Seria de autor N. Steinhardt], Iași, 2011, 238 p.

Chișinău, 7 aprilie. Teatru-document

La un an de la evenimentele cu pricina și la doi de la apariția antologiei Dramaturgi basarabeni de azi, Fundația „Camil Petrescu” și revista Teatrul azi au publicat o antologie de teatru care, de data aceasta, tratează un eveniment de istorie recentă ce s-a petrecut în aprilie 2009 la Chișinău, „Revoluția Twitter”, iar cartea se cheamă Chișinău, 7 aprilie. Teatru-document. „Teatrul-document” sau „teatrul documentar” n-ar trebui să sperie, întrucât este o specie a genului dramatic ce s-a mai practicat în spațiul cultural românesc. Scarlat Callimachi, în mod special, a fost cel care, în anii de glorie ai avangardei, scria scurte piese de teatru, ca reacție la ce se întâmpla în jur, Noapte de pogrom (1945) fiind doar unul din exemplele cel mai relevante. Ceea ce aduce nou antologia este o pledoaria pentru cultura memoriei și a rememorării, a neuitării active și a interogării perpetue. Irina Nechit, spre exemplu, în piesa Coridorul morții, îi dă cuvântul lui Valeriu Boboc și-l face să rostească adevăruri personale pe care altfel, în realitate, nu le-am concepe nicicum. Mihai Fusu, prin monologul Podozritelinoie iebalo sau „Am ce am eu cu polițiștii” pătrunde în universul milițienesc din timpul evenimentelor și-l face să interacționeze sincer cu un actor. Dumitru Crudu creionează în Mâine, la aceeași oră, o situație exemplară a procesului racolării de către SIS a unei eleve și al turnătoriei. De departe cea mai tulburătoare piesă este cea a lui Constantin Cheianu, Cu bunicul, ce facem?, în care e problematizată relația dintre tinerii care s-au săturat de Voronin și bătrânii care-l mai votează din inerția răvășitoare a nostalgiei sovietice. Deznodământul este, evident, tragic, dar nu mai puțin real, invitând la o empatie pe care puțini ar avea curajul să o admită. Pe scurt, avem o antologie care face praf comoditatea uitării și leagănul călduț la neștiinței.

Chișinău, 7 aprilie. Teatru-document, Piese de: Irina Nechit, Mihai Fusu, Dumitru Crudu, Constantin Cheianu, Ediție îngrijită de Andreea Dumitru, Cuvânt înainte de Doina Jela, Prefață de Vitalie Ciobanu, Fundația „Camil Petrescu”, Revista Teatrul azi (supliment) prin Editura Cheiron, [Seria „Eu, tu, el… și istoria”], București, 2010, 127 p.

prezentari publicate in revista “15 minute”, nr. 13 / septembrie 2011

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s