The Long April – Texte despre artă


Dacă e să discutăm concret, pe cifre, putem spune că numărul revistelor literare din România devansează cu mult numărul revistelor de artă. Nu există oraș, orășel, suburbie, citadelă, pușcărie sau bordel care să nu se mândrească cu cel puțin o foaie mensuală de analiză literară la metru. De fapt, persistă impresia că dacă vrei să fii luat în serios într-un câmp cultural est-european, cum este cel românesc, trebuie să pornești de jos, măcar cu o revistuță de litere. Argumentul literar prevalează în continuare orice demers de legitimare culturală și, până de curând, politică. E adevărat, literatura înseamnă text și tipar sau, recent, spațiu bidimensional de expresie, fie acesta de celuloză sau de nimic, adică virtual. Însă aceasta e o falsă delimitare, arta, care înseamnă elementar imagine, nu diferă aproape deloc de text, litera fiind ea însăși o imagine.

Există cu toate acestea un val de resurectină a revenirii revistei de artă în câmpul cultural autohton. În ultima vreme, ne-am putut clăti ochii în paginile revistelor Punctum, Tataia, Decât o revistă, Revista la Plic, Arta (serie nouă) ș.a. Iar acum două săptămâni, s-a lansat o nouă revistă online de artă, intitulată The Long April – Texte despre artă, cu aluzie directă, poate, la berlineza Texte zur Kunst, care își propune să prezinte, cum sună chiar prezentarea proiectului, „recenzii de expoziții, spectacole sau evenimente, interviuri cu artiști sau cu teoreticieni, fragmente de cercetare academică, studii sau investigații”. Lucrul acesta se poate observa chiar la o primă survolare a titlurilor textelor care formează conținutul revistei The Long April.

Livia Pancu întreprinde în textul Sit-ul vertical, fragment din lucrarea Sit-ul vertical: Decorațiile de tip realist socialist și procesul de reabilitare termică, o schiță conceptuală a principalelor noi problematizări ce survin de pe urma implementării Programului Național Guvernamental pentru termoizolarea blocurilor de locuințe construite în perioada 1950-1990, în raport cu vechea ornamentație a blocurilor de tip stalinist, care, judecată astăzi din perspectivă geoestetică, se dovedește a fi ceva mai atractivă decât furia de polistiren cârpit parcă la întâmplare pe fațadele unor cartiere întregi din orașele României. Andreiana Mihail prezintă, în Avant-propos, primele rezultate ale unui chestionar despre arta contemporană din România, lansat printre oameni de marketing și comunicare, resurse umane („curatorii – trebuie să admit că nu mi-e foarte clar care sunt rolurile și responsabilitățile lor”, spune S.A., specialist în HR), un muzician, un avocat și un copywriter („Trebuie însă să precizez că am achiziționat în trecut o lucrare de artă contemporană pe care am utilizat-o drept cadou de nuntă.”, răspunde copywriterul D.P. la întrebarea „Ce te irită / enervează la arta contemporană?”). În eseul „Câți ani ai și ce-ți place să faci cel mai mult?” sau întrebându-mă dacă marginalitatea este un inconvenient, Anca Mihuleț realizează o sinteză a principalelor concepte care definesc „marginalitatea” unor categorii sociale, cu aplicație cvasidirectă în proiectele Poli & Mano (Delia Popa și Anca Mihuleț) și cele semnate de Sebastian Moldovan. În Trei loturi, Iulia Popovici descrie situația paradoxală, uneori contradictorie și de cele mai multe ori dilematică în care se află discursul contemporan asupra artelor performative. Laura Panait, în Intervenția artistică în spațiul public, între paradox și necesitate în societatea post-comunistă, scrie despre fix ceea ce rezumă titlul textului, cu bogate lămuriri și explicitări ale unor concepte precum „spațiu public”, „intervenție” ș.cl., cu aplicație pe intervențiile artiștilor Dan Perjovschi, Daniel Knorr, h.arta sau Nicoleta Esinencu din cadrul proiectului Spațiul Public București din 2007, coordonat de Marius Babias. Articolul Dariei Ghiu, Live Performing History, pune într-o lumină proaspătă și critică peripețiile Pavilionului României din cadrul ediției de anul acesta de la Bienala de Artă de la Veneția, când artiștii (Ion Grigorescu, Lucia Tkácová și Anetta Mona Chișa) și-au „vandalizat” propria expoziție punând în dificultate conceptuală coerența discursului curatorial emis de curatoarele Maria Rus Bojan și Ami Barak. Corina L. Apostol, în textul Lia Perjovschi – Arta de a construi o comunitate: Arhiva de Artă Contemporană / Centrul de Analiză a Artei și Muzeul Cunoașterii, construiește o analiză aplicată a activității artistice & critice a Liei Perjovschi, într-o primă contextualizare de acest fel, din metoda căreia, istoria artei contemporane ar avea de învățat foarte multe. Oana Tănase recenzează volumul București – Materie și istorie. Monumentul public și distopiile lui (ICR, CIV, PP4, 2011), coordonat de Anca Benera și Alina Șerban, plasând demersul celor două curatoare în interiorul trendului contemporan mai larg ce pledează pentru cercetare și recuperare. Un interviu acerb, concentrat și extrem de incitant întreprinde Raluca Voinea, în conversația cu Vlad Morariu, intitulată Arta ca formă voioasă a cunoașterii, chestionând majoritatea marotelor discursului contemporan asupra artei, cum sunt statutul criticii de artă, statutul artistului, cultura, politica, sau propunând noi teme de dezbatere ori, mai bine spus, noi perspective asupra unor teme considerate până mai ieri tranșate tranchil, așa cum este statutul U.A.P. (Uniunea Artiștilor Plastici). La final, o galerie de imagini din opera antumă a Ioanei Nemeș, a cărei Birdman (Positive & Negative Ring) este reprodusă pe coperta revistei.

Sunt mai multe aspecte tari (pe contrasensul gândirii slabe, teoretizată de Vattimo) pe care le aduce cu sine apariția revistei online The Long April – Texte despre artă, din care trebuie subliniate măcar două. Primul aspect este perspectiva globală proaspătă pe care o avansează revista, determinată de o poziție critică adusă la zi, care, exultată din coroborarea tuturor materialelor publicate, impune ferm o coerență coercitivă ce o poate recomanda, pe viitor, drept formator de opinie esențial în câmpul artei contemporane și nu numai. Al doilea aspect, oarecum subiacent, este dat de faptul că, la moment, The Long April este singura revistă realizată integral de autoare, fără ca lucrul acesta să alunece conținutul în arcanele genderului pentru simplul motiv de proveniență de gen. Așadar, viață lungă!

The Long April – Texte despre artă, nr. 1 / iulie 2011, revistă realizată de: Anca Mihuleț, Andreiana Mihail, Corina L. Apostol, Daria Ghiu, Iulia Popovici, Laura Panait, Livia Pancu, Oana Tănase, Raluca Voinea; Design: Eduard Constantin, Programare web: Mădălin Geană. Adresa web: http://e-cart.ro/longapril/

articol publicat în revista ArtAct, ediție din 21 August 2011

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s