Benzile desenate și canonul postmodern


De curând, mi-am elaborat o nouă teorie care sună cam așa: anii ’90 sunt supertari! Am văzut mai multe filme din anii ’90, am răsfoit niște albume de artă din acea perioadă, mi-au picat în mână mai multe reviste literare imediat postdecembriste, am ascultat și ceva muzică lansată tot atunci, iar impresia de ansamblu a fost extrem de curioasă. Toate acele produse culturale emanau un parfum nelămurit de consistență solidă, amestecată cu o naivitate surprinzătoare, un optimism de fier forjat în aliaj brut, aproape barbar, cu o rătăcire de pui de curcă bătută-n cap de soare, și mai presus de toate – un avânt total, o asumare fără rest și cu pieptu-înainte în orice întreprindere creativă. Luați orice piesă de BUG Mafia de pe albumele de până la După blocuri (1999) inclusiv, orice poezie de Mircea Cărtărescu de până la 50 de sonete…, orice acțiune a Grupului subREAL, cărțile de teorie publicate până în 2000, pe la tot felul de edituri dubioase, pe hârtie gri-șobolan, filmele lui Caranfil ori Lucian Pintilie, revista Interval scoasă de USR și condusă de Alexandru Mușina ori, în fine, suplimentul Vineri al revistei Dilema și vă veți convinge de aerul tare care încă mai răzbate din ele în timp.

De și mai curând a apărut o carte parcă fix pentru a-mi confirma teoria asta a mea genialoidă: Benzile desenate și canonul postmodern, de Ion Manolescu, București, Cartea Românească, 2011, în Colecția „Performa”, colecție în care până acum au mai apărut volume semnate de Dan Perjovschi, Cristina Modreanu, Tudor Caranfil, Bogdan Ghiu, George Banu și Iulia Popovici. Cartea reunește articole de teorie tehno-culturală (teorie literară, teoria imaginii, videologie – de ideologie a vizualului și de vizualitate a literaturii) din perioada 1991 – 2008, publicate în România literară, Vineri, Luceafărul, Contrapunct, Euresis, Observator cultural, Dilema Veche ori în volumul colectiv Ten Steps Closer to Romania, coordonat de Antoaneta Tănăsescu & Cipriana Petre și publicat în 1999 la Editura Fundației Culturale Române din București. Centrate în jurul benzii desenate, articolele lui Ion Manolescu, eseurile, recenziile antologate în patru capitole separate tratează subiecte precum cultura populară sau paraliteratura, postmodernismul literar & computațional, fantasma, dictatura imaginii, videoclipul, reclamele, BD-ul, animațiile MTV, canonul, romanul postmodern, câmpul cultural virtual internautic, spectralitatea, tehnocultura, digitalul, politicul, Pynchon, Tolkien, polaroidul și, bineînțeles, Pif Gadget, subiecte care sunt totodată și niște bătălii încă neamnistiate, iar aici rezidă și reala miză a cărții. Miza care, de fapt, îmi confirmă mie teoria.

Căci miza aceasta pornește încet, cătinel-cătinel, de prin 1991, de la o mare nedumerire a lui Ion Manolescu: absența benzii desenate din canonul tradițional al literaturii române, id est – din istoriile literare clasice. Autori alpeștri care în SUA schimbă forța de gravitație a culturii, cum este Sandu Florea, ori romane BD care iau premiul Pulitzer, cum este Maus (1986, 1992) al lui Art Spiegelman, abia dacă sunt menționați pe ici, pe colo sau deloc în încercările românești de istorie literară. O nedumerire la care nu putem decât să subscriem, însă care la Ion Manolescu se transformă, de pe la începutul lui 1996, într-un adevărat „manifest postmodernist”, cum sună chiar titlul textului cu pricina, publicat în nr. 5 / februarie al revistei România literară. „Funcțiile și actualitatea prozei șaptezeciste și optzeciste s-ar fi cuvenit chestionate, raportul dintre autori și perioade rediscutat, iar viitorul romanului anticipat cu mai mult curaj – spune Ion Manolescu – în spiritul noii sensibilități  pe care doar cei privați de televiziune, cinematograf și computer o pot ignora.” Traseul nedumeririi, de la stare, la manifest artistico-politic, se răsfrânge apoi asupra întregii rețele rizomatice a culturii literare autohtone, canonul tradițional mainstream și conservator fiind bombardat din toate părțile ba de imperativele scriiturii postmoderne, ba de iminența computațională a PC-ului, când de viteza de propagare a imaginii în regim de videoclip, când de gherila fractală a revizuirii istoriilor tradiționale, o canonadă care se abate mereu în direcția literaturocentrismului culturii române, cu focoasele lăsate pe mâna BD-ului.

Bineînțeles că în galopul argumentării, autorului i se mai pot întâmpla mici scăpări, cum este încercarea deloc autoironică de a-l reciti pe Creangă prin grila corectitudinii politice (rezultatul este ilar și aduce cu dezbaterea recentă din jurul epurării cuvântului nigger din scrierile lui Mark Twain) sau trimiterea dintr-o notă de subsol la memoria cache a unui blog, printr-un link ce începe chiar cu IP-ul computerului lui Ion Manolescu. Dar aceste exemple, mici scăpări, cum spuneam, țin de naivitatea de care vorbeam la începutul acestui text, o naivitate suplă care, ca atare, impune respect pentru anii aceia. În plus, ele sunt contrabalansate de alte recitiri din perspectiva filozofiilor postmoderne, care se dovedesc a fi adevărate tururi de forță teoretico-literare: mă refer, în primul rând la textul Corpuri dezarticulate (România literară, 1999) în care nuvelele lui Rebreanu sunt recitite din perspectiva postcartesiană & postvesaliană a decorporalizării mașiniste a ființei în context de război.

În fine, ceea ce cred că mai trebuie punctat este faptul că volumul lui Ion Manolescu, Benzile desenate și canonul postmodern, trădează la tot pasul un spirit supărat, cu hangerul fără teacă, neîmpăcat și neastâmpărat totodată, venit să bulverseze astăzi cotloanele călâi ale unei culturi soră cu anchiloza. Este, de fapt, o carte care abia acum conferă sens unui trend postmodernist care părea să fi eșuat în arcanele formei cu chakrele neclătite de polei.

Ion Manolescu, Benzile desenate și canonul postmodern, Editura Cartea Românească, Colecția „Performa”, București, 2011, 257 p.

articol publicat in revista ArtAct, nr. 128 / 4 August 2011

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s