De la contemplare la construcția de situații


Ciprian Homorodean, pagina din Survival Strategies. Take the Book, Take the Money, Run!, 2010, 100 p.

Ciprian Homorodean, pagina din Survival Strategies. Take the Book, Take the Money, Run!, 2010, 100 p.

Se poate constata în ultimii ani în spațiul cultural românesc un anume reviriment al reactualizărilor, al recitirilor și reenactmenturilor. Nu este vorba despre grefa postmodernă a pastișării, ci mai degrabă de căutarea unei tradiții legitimatoare. Cum tradiția oficială produsă de comunismul românesc nu a putut fi preluată decât polemic sau autoironic, atunci când s-a căutat o asumare, iar când nu s-a căutat, au fost extrase artificial sevele interbelicului, arta contemporană românească și-a căutat sprijin și umăr de plâns în spațiul occidental. În acest moment nu cunosc nici un continuator sau măcar epigon care să afirme că arta lui se revendică din generația ’80, să zicem.

În schimb, avem prelungiri teoretice ale unui Debord, de-o pildă. Când Ion Dumitrescu și Florin Flueraș au realizat proiectul performativ intitulat Trilogia postspectacol (2009), în fapt, o recitire a criticii pe care Guy Debord o aducea în 1967 societății spectacolului, demonstrându-i, de fapt, eșecul și neputința în fața spectacolului mult mai insidios al societății contemporane, asistam în realitate la o demonstrație de contraspectacol. Cu alte cuvinte, când cei doi coregrafi administrau o recitire critică moștenirii Situaționismului Internațional, cu aplicație pe Debord, făceau totodată corp comun cu paradigma unei tradiții legitimatoare.

Apoi, zilele acestea are loc la galeria Pavilion Unicredit o expoziție care, și ea, își revendică sursele de inspirația din tradiția situaționistă, cum sună chiar titlul: De la contemplare la construcția de situații. Numai că dacă în cazul Trilogiei postspectacol recitirea se contura în jurul conceptului de spectacol, în ce privește expoziția curatoriată de Răzvan Ion, critica se îndreaptă împotriva crizei capitalului. Până aici nimic spectaculos, întrucât toți ne îndreptăm astăzi critica împotriva capitalului, chiar și neoliberali fiind, spectaculoasă e perspectiva din care se produce atacul, perspectivă care e în același timp și punctul în care situaționismul își dovedește operabilitatea. Altfel spus, expoziția afirmă că dacă funcția artei contemporane este una de critică politică, ea nu o poate face decât prin construcția de situații.

Din acest unghi de vedere, „de la contemplare la construcția de situații” vrea să sublinieze și o tranziție, de la interpretarea contemplativă a artei moderne, la hermeneutica activă a artei contemporane, ceea ce implică și o schimbare de paradigmă. Ciprian Homorodean, spre exemplu, creează un soi de ghid ilustrat pentru supraviețuire pe timp de criză, o trecere în revistă a găinăriilor în postcapitalism, în handmadebookul Survival Strategies. Take the Book, Take the Money, Run! (2010). Erwin Wurm continuă seria de instalații ce caracterizează un demers de apropriere a cotidianului prin Banana (2002), celebra banană care, deși băgată în priză, descrie o traiectorie descendentă și antierectă. În printurile din seria Corpus Vile (2011), litere, text, discurs imprimat cu cerneală pe hârtie de calc, montată pe lemn, Jason Loebs chestionează rolul artei într-un context postgutenberg și postindustrial, printurile aducând foarte mult a pagină web tip cearșaf printată continuu și până la capăt. O hartă a României, răsucită la 90° și semănând mai mult cu Franța, angrenează printul color al Sabinei Réthoré, Lovely Romania (2008), într-un soi de puzzle geopolitic în răspăr cu politicile europene contemporane de integrare and bullshit. În videoul Politics of Rehearsal (2005), Francis Alÿs suprapune discursul asupra muncii salariate peste imaginile a două repetiții, una pentru un concert de muzică simfonică și acompaniament la pian, alta – pentru striptease, cu implicatura, evident, retorică, a întrebării: care dintre cele două repetiții este mai politică (a se citi – obscenă)? Tot așa cum revista Art Work (2010) a grupului american Temporary Services pune în discuție munca prestată de artist în folosul comunității (artistice). Figură aparte, dar nu chiar așa de diferită, face lucrarea scriitorului Abdellah Taïa, L’Armée du Salut (2006), roman care a fost tradus și la noi de Ramona Hărșan și publicat la Ibu Publishing, în care naratorul descrie traseul parcurs în descoperirea propriei identități homosexuale într-o societate arabă tradițională conservatoare până la disoluție. Wilfredo Prieto, construiește în Poema Finito (2001) obiecte din monede de euro suprapuse și lipite, raliindu-se direcției artistice contemporane care a luat în dezbatere din ce în ce mai acut în ultima vreme imaginea bancnotei și a devizei monetare. Montat în însăși maniera lui Guy Debord, din filmul La Société du Spectacle (1973), documentarul Minervei Cuevas, Disidencia / Dissidence v 2.0 (2010), întreprinde o panoramare a Mexicului în momentele sale esențiale, exemplare pentru orice comunitate contemporană, de la sărbătoresc, bâlci și promenadă, până la slumuri, proteste și revoluție.

Dincolo de toate aceste abordări însă, rămâne de reținut formula construcției de situații, moștenită de la Situaționismul Internațional și transformată în instrument hermeneutic contemporan. Dar ce este o situație? Situația este suma tuturor împrejurărilor care determină existența unui fapt, a unui fapt lingvistic, economic, financiar, filozofic, politic, social ș.a.m.d., de unde rezultă că putem avea o situație lingvistică, una economică, alta politică, în fine, hélas, o situație financiară. Când trăim într-o lume care la sfârșitul fiecărui trimestru prezintă situațiile financiare ale firmei, nu ne rămâne decât să pornim construcția propriilor noastre situații. Iar arta dobândește aici un rol fundamental, căci este singura activitate de producție care nu necesită investiții pentru generarea de idei. O idee artistică se naște din conflict sau pur și simplu, ea nu are nevoie să fie pompată cu bani. Materializarea ei necesită investiții pentru că se manifestă într-o societate dominată de ciclul economic clasic, al lui bani-marfă-bani.

Așa se face că astăzi, când marfa a fost înlocuită tot cu bani, necesitatea construcției de situații este cu atât mai stringentă.

De la contemplare la construcția de situații, Curator: Răzvan Ion, Artiști participanți: Francis Alÿs (BE/MX), Minerva Cuevas (MX), Ciprian Homorodean (BE/RO), Jason Loebs (US), Wilfredo Prieto (CU), Sabine Réthoré (FR), Temporary Services (US), Abdellah Taïa (MA/FR), Erwin Wurm (A); Texte semnate de: Răzvan Ion, Internationale Situationiste, Felix Guattari, Lars Band Larsen, Gunalan Nadarajan, Rosi Braidotti, Mikkel Bolt; 2 Iunie – 31 Iulie 2011, Pavilion UniCredit – centrul pentru artă și cultură contemporană, București.

articol publicat în revista ArtAct Magazine, nr. 124 / 29 Iunie 2011

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s