MINUTUL DE CARTE #12 – Geo Bogza & Tudor Caranfil


Poemul invectivă și alte poeme

Pe la începutul anilor ’30, viața culturală bucureșteană a fost zguduită de un scandal-monstru, în mijlocul căruia se afla cartea unui tânăr poet proaspăt sosit de la Câmpina. Atentat la bunele moravuri, pornografie și alte câte și mai câte acuze transformau cartea lui Geo Bogza, Poemul invectivă cu amprentele digitale ale autorului (1933), într-un stigmat moral care nu se putea elucida decât în pușcărie, unde a și ajuns îndată. Era cel de-al doilea proces al pornografiei, intentat avangardistului nostru, după ce cu câțiva ani înainte o pățise pentru volumul Jurnal de sex (1929), la care s-au alăturat, în 1931, și băiețoii de la revista Pulă. Organ Universal, trimis cu dedicație lui Iorga. Momentul e semnificativ întrucât, dincolo de fronda avangardistă, el fonda, în cultura română, primele pâlpâiri ale artei performanceului, după cum revoluția nu era numai artistică, deloc de neglijat, ci și una sexuală în toată regula. Pentru prima dată, după aproape un secol de la apariție, poemele blasfematoare, adevărate versete satanice avant la lettre, sunt reeditate acum, în colecția Jurnalului Național. Nu știu ce efect mai pot avea poemele lui Bogza acum, în ce măsură mai pot ele șoca, știu sigur însă că după ce citești Poemul marinarilor venerici și al femeii depravate sau Poem ultragiant, realizezi că trei sferturi din literatura contemporană nu a făcut decât să descopere roata.

Geo Bogza, Poemul invectivă și alte poeme, Prefață de Paul Cernat, [Cronologie și referințe critice de Teodora Dumitru], [Editura Litera Internațional] & Jurnalul Național, Colecția „Biblioteca pentru toți”, nr. 89, București, 2010, 369 p.

Vârstele peliculei, Vol. 4

Pentru cinefilii înrăiți, posedați de patima peliculei de celuloid și a imaginilor alb-negru, apariția celui de-al 4-lea volum din epopeea lui Tudor Caranfil, Istoria cinematografiei în capodopere. Vârstele peliculei (Polirom), trebuie că este un prilej de sărbătoare. După ce, în primele trei volume, discutase, întorsese pe toate părțile, recuperase, dar, ce e mai captivant, povestise cu tâlc și voie bună istoria Marelui Mut, de la Frații Lumière și până la Chaplin, trecând prin toate numele de care se leagă mărirea și decăderea celei de-a șaptea artă, Eisenstein, Kuleșov, Griffith sau Dreyer, neuitându-i pe Demetriade ori Timuș, Tudor Caranfil mai adaugă o verigă lanțului istoriei, de data aceasta una ceva mai locvace, căci e vorba despre filmul sonor, De la „A noastră-i libertatea” la „Pe aripile vântului” (1931-1939), după cum sună chiar subtitlul noului tom, arborând la proră și la pupă numele lui René Clair și al lui David O. Selznick. Celelalte filme luate la puricat, în stilul narativ atât de seducător al autorului sunt Las Hurdes (Luis Buñuel, 1932-1936), Kuhle Wampe (Slatan Dudow, 1932), L’Atalante (Jean Vigo, 1931), Triumph des Willens (Leni Riefenstahl, 1936), Modern Times (Charles Chaplin, 1936) și Aleksandr Nevski (S.M. Eisenstein, 1938), construind parcursul unei scriituri aflată la limita poveștii cinematograficului însuși.

Tudor Caranfil, Istoria cinematografiei în capodopere. Vârstele peliculei, [Vol.] 4, De la „A noastră-i libertatea” la „Pe aripile vântului” (1931-1939), Ediția a II-a adnotată și adăugită, Editura Polirom, [Colecția „Cinema”], [Iași], 2011, 516 p.

Prezentări publicate în revista 15 minute, nr. 12 / iunie 2011

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s