Where Art does take place in the End Times?


Vorbeam în numărul trecut despre un spațiu cultural aflat la intersecția, suprapunerea, subducția dintre dimensiunea industrial-muncitorească a unui oraș și aceea literară a aceluiași oraș, utilizând, pentru sintetizare, un cuvânt care poate părea cel puțin ciudat: izotopie.

Izotopia de care vorbeam în textul trecut nu făcea referință la proprietatea unor elemente chimice de a fi formate din mai mulți izotopi, așa cum ne învață chimia și DEX-ul, dar nici la ansamblul redundant de categorii semantice care face posibilă lectura coerentă a unui text, cum ne spune semantica și același DEX. Nu, izotopia invocată vine din dialectologie și se referă la acele pete neclare de pe harta graiurilor din interiorul dialectelor, când în limba vorbită de o comunitate sau mai multe, aflate pe același teritoriu, pot fi întâlnite elementele de vorbire ale comunităților învecinate. Să desenăm un exemplu, ca să fie și mai clar: alcoolul obținut prin distilare din viță-de-vie se cheamă, la mine-n sat, rachiu ori samagon. Rachiu i se spune în toată Moldova, samagon i se spune în sudul Ucrainei și Rusia, deci satul meu este o izotopie. Tot așa cum, în Săpânța, aceleiași băuturi i se spune ba horincă, ba pălincă, adică ba ca-n Ucraina (horilko), ba ca-n Ardeal. Ca să ne sclifosim puțin, putem extrapola și spune că izotopia descrie discursurile intermediare & integratoare, ea formează un spațiu de negociere care utilizează expert limbajul celorlalte părți.

subRahova este un astfel de spațiu și a fost inaugurat weekendul trecut, cu un desen de deschidere semnat de Dan Perjovschi și găzduind o întrebare lansată de grupul care a inițiat platforma critică numită Căminul Cultural. Să descurcăm puțin ițele: fondatorii spațiului numit subRahova sunt artiștii Farid Fairuz, Mihai Mihalcea și Eduard Gabia, ei înșiși niște personaje izotopice, adică aflate la întâlnirea dintre coregrafie, arte vizuale, performance și sunet. Platforma Căminul Cultural a fost creată de coregrafii Manuel Pelmuș și Brynjar Bandlien și este un cadru cultural menit să încurajeze și să faciliteze schimbul critic de idei. Primul schimb de astfel de idei s-a numit Where Art does take place in the End Times? și a antrenat concursul majorității comunităților artistice din România, Republica Moldova, Norvegia și Austria. Mă rog, asta cu țările e o categorisire cam arbitrară, întrucât majoritatea participanților sunt cât se poate de transnaționali.

Conferențiarii intervenționiști de la subRahova și-au pus așadar, întorcând-o pe toate părțile ori mutând accentul când pe artă, când pe sfârșitul ei, întrebarea: where art does take place in the end times? Răspunzând fiecare cu experiența proprie și încercând să vină în întâmpinarea întrebării cu răspunsuri locale, aplicate. Într-un Cămin Cultural, au răspuns Manuel Pelmuș și Brynjar Bandlien. Cum ar fi să stăm trei ani fără artă, s-au întrebat Alina Șerban și Anca Benera, curatoarele de la Centrul de Introspecție Vizuală. Curatorul și traficantul de informație Ștefan Tiron a oferit o descriere retrospectivă a spațiului Batiștei Kunsthalle, fostul Paradis Garaj, fondat împreună cu artistul Claudiu Cobilanschi. Regizoarea Gianina Cărbunariu a oferit o panoramă a raportului dintre spațiile alternative și cele tradiționale în care trebuie să se manifeste teatrul contemporan. „Ce e de făcut când nu mai e nimic de făcut?” – s-a întrebat artistul vizual Dan Perjovschi. Coregrafele Mădălina Dan & Alexandra Pirici au vorbit despre acțiunea „CNDB ocupat”, care a avut loc în ultimele zile de existență a Centrului Național al Dansului. Artistul vizual și curatorul Vladimir Us a realizat o trecere în revistă a activităților Asociației Oberliht din Chișinău și a Galeriei ArtHotel, prin proiectele Chioșc și Apartament deschis, chestionând la final utilitatea și funcționalitatea unor spații artistice din Chișinău, în condițiile prezenței evanescente sau ale absenței crase a artiștilor înșiși. Nicoleta Braniște și Rarița Zbranca, de la Asociația Colectiv A, respectiv Fabrica de Pensule și Fundația AltArt, au oferit un expozeu al dialogului conflictual / consensual dintre instituțiile alternative de artă și Putere. Sigrid Gareis, curatoare independentă și fostă directoare a Tanzquartier Wien a mutat accentul de pe „end times” pe „art”, întrebându-se despre ce artă mai putem vorbi astăzi. Artistul vizual și, mulți ani la rând, inițiatorul și directorul Bienalei Periferic din Iași, Matei Bejenaru a făcut o descriere a parcursului evenimentului numit Periferic, de la festival de performance în anii ’90, la Bienală de Artă Contemporană, un parcurs sinuos care a ridicat tot atâtea semne de întrebare legate de condiția artei contemporane. Intervenția criticei de artă și curatoarei Raluca Voinea, directoarea Asociației E-cart, a luat forma anunțării lansării unei noi reviste de artă contemporană: Long April, în prezența și cu participarea câtorva din autoarele care vor coordona dezbaterile din această revistă: Daria Ghiu, Anca Mihuleț, Iulia Popovici, Oana Tănase și Sanda Watt.

Nu mă doare mâna că am întreprins toată această poliloghie, inevitabil reducționistă și sumară, întrucât ea caracterizează cel mai bine conceptul de care am vorbit mai sus. Spre deosebire de galeriile nenumărabile care apar ca ciupercile după ploaie o dată pe an de Noaptea Albă a Galeriilor (NAG), subRahova este un spațiu izotopic, singurul de altfel, cred, care mai poate salvgarda astăzi manifestarea critică, activă, a artei contemporane. Căci, deși lui Heidegger nu i-ar veni să creadă, știm ce e arta, cu tot cu ontologia ei, știm și că o duce nasol de când cu criza capitalismului, însă n-am știut, sau am crezut că știm dar nu era adevărat, unde o putem cuibări ca să fie în continuare funcțională. Acesta fiind și răspunsul la întrebarea: where art does take place in the end times.

Căminul cultural, Where Art does take place in the End Times?, dezbatere, intervenții; Locație: subRahova, București, 10 și 11 iunie 2011. Organizatori: Brynjar Bandlien, Farid Fairuz, Manuel Pelmuș; Participanți: Matei Bejenaru, Anca Benera, Nicoleta Braniște, Gianina Cărbunariu, Mădălina Dan, Sigrid Gareis, Dan Perjovschi, Alexandra Pirici, Alina Șerban, Ștefan Tiron, Vladimir Us, Raluca Voinea, Rarița Zbranca.

articol publicat în revista ArtAct Magazine, nr. 122 / 15 Iunie 2011

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s