Meeting point


„Am ales o serie de fotografii decorative, care sunt printate în ediții limitate, la prețuri accesibile, pentru a stimula achiziția de fotografie de artă. Aș vrea să încurajez interesul publicului de la noi pentru fotografia ca obiect care poate fi expus, privit și admirat. Cred că în România lipsește obișnuința de a vedea fotografia pe perete și de a investi în imagini pe suport de hârtie. E nevoie de timp ca publicul român să înțeleagă că fotografia, la fel ca celelalte arte, costă și că producerea ei necesită timp și efort.” Iată un statement de care artiștii români, în speță artiștii fotografi, se feresc ca dracu’ de tămâie, deși, în subsidiar, acesta este și gândul, țelul și raison d’être-ul lor. Declarația aceasta aparține fotografului Cosmin Bumbuț și a fost lansată cu ocazia deschiderii expoziției de fotografie de la Van Gogh Cafe, Meeting Point.

Cosmin Bumbuț este poate cel mai fervent și neobosit promotor al artei fotografice din România și nu numai, inițiatorul a numeroase proiecte de susținere și promovare a fotografiei, între care cel mai cunoscut este o publicație aproape singulară în câmpul artei românești, revista Punctum, ajunsă de curând la numărul 5 și întrunind contribuțiile a peste 20 de fotografi, dintre care majoritatea sunt tineri și sunt din România. Promit să revin într-o ocazie viitoare, cât mai curând, cu un text ceva mai detaliat asupra cazului revistei Punctum, o publicație cu atât mai solidă cu cât, deși s-a făcut fără concursul establishmentului academic, a acordat o parte generoasă cercetării istoriei locale a fotografiei.

Expoziția Meeting Point de la Van Gogh Cafe este alcătuită dintr-o selecție de digigrafii ceva mai decorative din portofoliul artistului, acoperind un interval de timp destul de întins, de la Spectacol (Apa Sărată, Maramureș, 1993) și până la recentele serii din Cuba și România, cum sunt lucrările A2, București-Constanța (2010), Marea Neagră (Vadu, România, 2009) ori Sunset (Manzanillo, Cuba, 2008).

După cum întinsă este și paleta execuției tehnice, începând cu hiperestetizantul verde torențial al câmpului de grâu din Urziceni (2004), cu dublul plan cromatic peisagistic autumnal din Timișoara spre Arad (2004) ori cu văioaga alb-negru străbătută de cablurile incandescente ale stâlpilor de telegraf din Bogdan Vodă (Maramureș, 2003), trecând prin imaginile ceva mai narative, cum este portretul Nicolas (Viñales, Cuba, 2010: Nicolas stă pe marginea patului, în care e ghemuită o femeie îmbrăcată în albastru, evident mai tânără decât el, care scrutează fulgerător obiectivul aparatului în timp ce dă să-și aprindă o havană), cum este interiorul de cafenea din Kiss (Havana, Cuba, 2008: în prim-plan, două prietene sporovăiesc pasionant despre ceva probabil suficient de personal, în timp ce mai în spate, un cuplu se-nlănțuie în arcanele unui sărut, probabil la fel de pasional), cum este Ruxi și Alin (Snagov, 2005: mai întâi vedem BMW-ul decapotabil oprit la marginea drumului național, cu o ușă larg deschisă, în prelungirea căreia Ruxi s-a aruncat asupra lui Alin pentru o cafteală ca la carte), sau cum este tulburătoarea Mireasă (Glod, Maramureș, 2004: într-o atmosferă alb-negru ca de Wuthering Heights, o mireasă coboară prin noroi către căscioara din vale), și terminând cu ceva mai experimentalele Dans (Budești, Maramureș, 2005) ori Alexandru Tomescu și Stradivarius Elder-Voicu (București, 2009).

Experimentale, adică mișcate, însă nu mișcate alandala, nici blurate frumos ori atacate cu sârg. Senzația e, mai degrabă, de control total, de imagine mișcată cu precizie și intenție artistică bine stăpânită, așa încât dansul din prima fotografie metaforizează dansul liniilor cromatice în mișcare, rezultând o învolburare de pixeli și celuloid, tot așa cum în cea de-a doua, muzica produsă de Stradivariusul lui Tomescu rimează cu muzica liniilor în mișcare de pe suprafața fotografiei.

Meeting point înseamnă, prin urmare, punct de întâlnire al mai multor timpuri fotografice, maniere de execuție, subiecte, povești din lumea-ntreagă, întrunite toate acum pentru contactul cu publicul. Nu într-o galerie, nu într-un muzeu, ci într-un loc de întâlniri, la o cafenea din buricul târgului – conferind fotografiei un populism necesar care să-i resusciteze priza.

Cosmin Bumbuț, Meeting Point, Fotografie, expoziție cu vânzare, [fără curator], 21 mai – 10 iunie 2011, Van Gogh Cafe, București.

articol publicat în revista Art Act Magazine, nr. 120 / 1 Iunie 2011

Advertisements

One response to “Meeting point

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s