Celălalt corp / The Other Body


A doua etapă a platformei teoretice Corpul ca proiect cultural contemporan. Provocări teoretice, replici artistice continuă cu o nouă expoziţie la Galeria Victoria Art din Bucureşti, plasată, de data aceasta, sub tema alterităţii corporale: „Celălalt” corp / The “Other” Body, la care a contribuit o serie din artiştii primei etape şi cărora li s-au alăturat Vlad Petri, Iosif Kiraly ş.a.

Spuneam, în rândurile trecute, că această a doua etapă va trebui să beneficieze de o acurateţe curatorială ceva mai aplicată, întrucât este cel puţin nefiresc ca replicile artistice să fie plasate în posterioritatea provocărilor teoretice. Mă revizuiesc: tema corpului este abordată din perspectivă culturală, şi nu strict artistică, ceea ce presupune că este interpretat la nivel teoretic din perspective extra-artistice sau nu neapărat artistice, iar că artiştilor le revine sarcina de a da o replică acestor provocări politice, economice, antropologice, coregrafice ori literare. În cazul expoziţiei trecute, perspectiva extra-artistică se constituia în jurul temei supravegherii. Ştiinţa, politica, economia, antropologia ne spun că noi, în calitate de posesori ai unui corp, ne aflăm „sub supraveghere”, corpul nostru este „supravegheat” necontenit. Sarcina replicii artistice devenea aceea de a reda vizual modul în care corpurile noastre sunt supravegheate, ceea ce în cazul expoziţiei trecute s-a rezolvat printr-o litanie descriptivă şi modalizatoare, şi mai puţin sau deloc printr-o demascare fără apel a supraveghetorului. Ştim, iar dacă nu ştim, am înţeles că posedăm corpuri supravegheate, în 1001 de feluri posibile, însă nu am aflat de către cine. Cu alte cuvinte, corpul care apărea în lucrările de data trecută era de fiecare dată un element pasiv interşanjabil, căruia predicatele i se întâmplă, iar puterea se afla în altă parte. O abordare fără rest a laitmotivului supravegherii ar fi presupus aşadar, în acest caz, şi afişarea corporalităţii supraveghetorului, ca în performanceurile Reginei José Galindo, în care victima şi torţionarul stau la vedere, autori nedezminţiţi ai aceleiaşi opere. Ştim, de la George Orwell şi Walter Benjamin încoace, că pentru a putea fi contracarat, îmblânzit şi supus, deci interpretat şi cunoscut, este suficient ca lui Big Brother să i se arate chipul, adică să i se răpească aura, acea proximitate ubicuă dar intangibilă a obiectului adorat.

Cât priveşte cea de-a doua etapă a proiectului, expoziţia „Celălalt” corp / The “Other” Body, dezbaterea se mută de la tema corpului ca obiect al supravegherii, la cea a corpului ca spaţiu de manifestare a alterităţii. Concept vedetă al antropologiilor de tot felul, alteritatea a apărut odată cu necesitatea unui răspuns care să rezolve problemele celuilalt concept, şi mai vedetă, diferenţa. Am trecut prin două Războaie Mondiale, unul Rece şi încă unul împotriva terorismului pentru faptul că n-am fost în stare să ne înţelegem şi acceptăm diferenţele. De aceea, alteritatea trebuie înţeleasă, nu exterminată, nu torturată, nu holocaustizată, ci cunoscută. Iar metodele de cunoaştere ale alterităţii sunt tot atâtea câte abordări teoretice şi practice există pe lumea asta, cu răspunsuri pe potrivă.

Ce facem cu alteritatea? O globalizăm şi o vindem – răspunde capitalismul, o mondializăm – răspunde politica economică, o iubim aşa cum e, necondiţionat – răspunde religia, o înţelegem – răspunde filozofia, ne-o amintim – răspunde istoria, e grasă şi urâtă, deci o machiem – răspunde mass media, o performăm – răspund artele vizuale. „Celălalt corp” înseamnă, din acest unghi de vedere, reenactmentul celuilalt prin fotografie, pictură, sculptură, video ori instalaţie, sau toate la un loc. „Întrupând dihotomiile «ei vs. noi» – spune curatorul Petru Lucaci – social şi cultural vorbind, considerăm inima sau creierul mai importante decât stomacul sau splina, degetul inelar mai important decât degetul mic, părul de pe cap mai important decât cel de pe corp, considerăm că este mai bine să fii dreptaci decât stângaci, apreciem corpul slab şi nu pe cel gras, corpul frumos şi nu pe cel urât, corpul tânăr şi nu pe cel bătrân, corpul sănătos şi nu pe cel bolnav sau cu vreun handicap, corpul alb şi nu cel de alte culori / etnii, corpul heterosexual şi nu cel homosexual, corpul mediatizat şi nu cel anonim, corpul siliconat şi umplut cu botox, nu cel lăsat în voia timpului etc.”

Însă problema e că ceea ce apreciem noi atât de mult, de fapt, nu există. Ten pur, sprâncene pure, sâni puri, penis pur, rasă pură nu a existat niciodată decât în media şi în capurile unor dictatori. Toate acestea nu sunt decât promisiunea prin care, cum spuneam şi data trecută, capitalismul ne făgăduieşte perfecţiunea, vânzându-ne pe noi nouă înşine, un model de perfecţiune pe care, de altfel, tot el l-a inventat şi în raport cu care întreaga realitate se dovedeşte a fi de o imperfecţiune crasă şi, ca atare, o nişă în care se poate investi la infinit, căci loc de suprasaturaţie nu există. Iar răspunsurile artistice ale artiştilor din această expoziţie se apropie prea puţin, uneori insesizabil, de acest fenomen şi de această provocare curatorială. De fapt, numai câteva lucrări din expoziţie se apropie de acest subiect – cum sunt cele semnate de 2Meta sau ale lui Mihai Zgondoiu, restul nedeosebindu-se aproape cu nimic de cele din expoziţia precedentă. Aş vrea să fiu înţeles corect, calitatea operelor este indiscutabilă, lucrări tari, lucrări grele, lucrări de prestigiu ale unor artişti tari tronează acum la Galeria Victoria Art, atâta doar că ele nu discută tema expoziţiei şi nu prea au ce căuta acolo.

De unde rezultă că putem înlocui cum vrem noi şi cu ce vrem noi titulatura generală (ăstălalt corp, infracorpuri, corpuri româneşti, reificări, corpul maltratat ş.a.m.d.), căci structura expoziţiei nu se schimbă şi, ceea ce e şi mai grav, nici datele problemei de care promite să se ocupe.

„Celălalt” corp / The „Other” Body (expoziţie colectivă), curator şi director de proiect: Petru Lucaci, artişti: 2Meta, George Anghelescu, Maria Bordeanu, Daniel Brici, Cătălin Burcea, Traian Boldea, Andreea Bonat, Irina Broboană, Francisc Chiuariu, Larisa David, Daniel Djamo, Carmen Dobre, Loredana Dragne, Darie Dup, Regina Ionescu, Regele Ionescu, Iosif Kiraly, Signe Lillemark, Claudiu Lucaci, Petru Lucaci, Flavia Lupu, Cristian Macovei, Bogdan Mateiaş, Romana Mateiaş, Valeriu Mladin, Marina Oprea, Christian Paraschiv, Vlad Petri, Dan Raul Pintea, Liviu Puzdercă, Alexandru Rădvan, Bogdan Raţă, Marilena Preda Sânc, Petra Sitaru, Albert Sofian, Bogdan Teodorescu, Roman Tolici, Roxana Trestioreanu, Diana Tropoe, Florin Vitzman, Mihai Zgondoiu, 4 – 24 mai 2011, Galeria Victoria Art, Bucureşti.

articol publicat în revista Art Act Magazine, nr. 117 / 11 mai 2011

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s