Figure In / Figure Out


15 februarie – 14 martie 2011, curator: Simona Vilău,

Fundația LC – Centru de Artă Contemporană, București

„Dacă mâine, toate lucrările tale ar arde într-un incendiu, cu excepția uneia, care ai vrea să fie această ultimă lucrare?” – este întrebarea pe care a primit-o o serie de artiști tineri, de ultimă generație, din care au răspuns 21 și ale căror lucrări formează expoziția de la Centrul de Artă Contemporană al Fundației Lucia Cherecheș din București. Întrebarea nu este deloc puerilă, cum s-ar putea crede la o primă citire, și dacă respondenții au fost sinceri atunci când au dat o razie prin stoc, putem deduce că e chiar una de-a dreptul dramatică. În fond, pesemne că pentru artiștii expuși a fost ca și cum ar fi trebuit să decidă ce e mai important pentru corpul lor, gâtul sau piciorul, glezna sau rinichiul, ș.a.m.d. Iar curajoșii sunt George Anghelescu, Traian Boldea, Irina Broboană, Codruța Cernea, Mihail Coșulețu, Amalia Dulhan, Paul Hitter, Adriana Horga, Ioana Joa, Florin Pantilimon, Adrian Popescu, Adrian Preda, Lea Rasovszky, Bogdan Rață, Cristian Răduță, Radu Rodideal, Sevan Szekely, Ștefan Ungureanu, Ioana Ursa, Simona Vilău și Mihai Zgondoiu.

Acum, că am convenit că treaba e serioasă, putem trece la chestiuni și mai serioase și ne putem întreba, de-o pildă, dacă întreg proiectul este pe atât de inocent pe cât ar vrea el să pară din declarația de intenție semnată de curatoarea Simona Vilău. Din text reiese că artiștii evită ideea de grup sau școală, că nu vor să contureze o direcție, că se sustrag marotelor din câmpul artei contemporane românești, că aia nu, că ailaltă nu și că, în genere, și-ar dori mai degrabă o hartă a figurativului contemporan și tânăr, nu fără intenția de a descoperi noi supape și trasee de atac, într-un context artistic global aproape imploziv, așa cum nu ezită să-l descrie o bună parte a curatorimii europene, între care Boris Groys nu e decât vârful icebergului critic. În aceste condiții, Figure In / Figure Out descrie un demers cu atât mai ambițios cu cât figurativul a părut să fie multă vreme apanajul unei monede calpe, de tristă faimă, amintire și rememorare.

Lăsat de izbeliște și condamnat prin decret prezidențial, figurativul a cunoscut un destin artistic postcomunist destul de drastic. Artiștii curatoriați de Simona Vilău se autoplasează în descendența grupului Rostopasca (Gorzo, Comănescu ș.a.) și a douămiiștilor Gili Mocanu, Suzana Dan sau Roman Tolici, dar spre deosebire de aceștia ei au de parcurs un traseu invers. Căci, pe bună dreptate, când la televizor copilul vede numai vaca mov de la Milka, el ajunge inevitabil să creadă că toate vacile sunt mov. Iar misiunea artiștilor din Figure In / Figure Out a devenit aceea de a arată că o vacă este o vacă și că această vacă nu este mov. Pe scurt și à rebours, sarcina figure-in-ului va fi, de acum înainte, aceea de a ne convinge că o pipă este, întotdeauna, cu încăpățânare, o pipă. Dacă ar fi să invocăm un clasic al conceptului, pentru Gérard Genette figura era acel spațiu narativ aflat la dispoziția creatorului supus unei transformări reversibile. Mai simplu spus, figura este locul pregătit de către autor pentru cititor / privitor / consumator în care acesta să-și dea întâlnire cu opera și cunoașterea. Figura este zvâcul prin care autorul ia la palme publicul pentru a-l scoate din moleșeala călduță a admirației.

Dar figura mai face un lucru, cam în răspăr cu gustul contemporan, ea reactivează identificarea. Dacă postmodernismul ne-a învățat că o operă de artă este frumoasă, valoroasă, cool pentru că e diferită de noi și de tot ce ne înconjoară, iar în cazul postcomunismului – pentru că e ca în Vest, noua figură ne roagă să ne identificăm cu povestea, cum este, spre exemplu, Imigrantul lui Cristian Răduță – un elefant care este un elefant și care poartă în spinare nu un ham, ci mai multe, nenumărate hamuri, un harnașament diabolic ce depășește în dimensiune însuși animalul. Mecanismul de funcționare al figurii în cazul sculpturii lui Cristian Răduță instituie un raport transparent între privitor și operă și este în răspăr, pentru că afirmă supremația identificării, adică exact ceea ce a condamnat postcomunismul. Din perspectiva artei postcomuniste era condamnabil să te identifici cu o figură pentru că figura era privită ca fiind comunistă, în locul ei ar fi fost recomandabilă o paradă a diversității multiculturaliste. Figure In / Figure Out repune astfel identificarea în drepturi.

Principala observație care s-a făcut până acum despre lucrările artiștilor de la Centrul de Artă Contemporană a fost că nu le unește mai nimic, că artiștii sunt extrem de diferiți ș.a.m.d. Cred că putem spune acum că ceea ce-i unește este tocmai demersul de reabilitare a figurii și încercarea izbutită de a spune o poveste cu subiect și predicat, pentru că, așa cum am sugerat și mai sus, în pofida inocenței simulate în statementul expoziției, Figure In / Figure Out este mai degrabă un manifest artistic, unul proaspăt, ce trebuie urmărit îndeaproape.

P.S. Catalogul expoziției va fi lansat la evenimentul de finisaj, pe 14 martie în spațiul Centrului de Artă Contemporană.

articol publicat in revista Art Act Magazin, Nr. 107, 2 martie 2011

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s