Minutul de carte (Vakulovski & Vasile Gârneț)


Incepând cu luna iunie a lui 2010, la Chișinău a apărut o nouă revistă de life style cultural. Ea se numește 15 minute și conține rubrici de film, muzică, dans contemporan, arte vizuale, design, analiză media și, nu în ultimul rând, carte. „Minutul de carte” a început, de luna aceasta, să fie iscălit de subsemnatul. Iată-l mai jos:

Tiuk! Antologie de proză KLU

Cui nu-i plac prozele scurte? Short stories, adică. Povestioarele acelea pe care poți să le citești oriunde și care se citesc mai repede decât ai vedea un videoclip pe YouTube. O astfel de compilație a încropit Mihai Vakulovski, după o razie cruntă prin materialul adunat din 2001 și până acum, în cadrul Cenaclului online KLU, fondat și găzduit de revista Tiuk!. Acuma, ca orice antologie de gen, proiectul KLU e cu de toate, și bune, și slabe, sunt însă câteva momente care nu trebuie ratate: Baștovoi, Crudu și Mihail Vakulovski, alături de vârfurile de lance Iulian Ciocan și Alexandru Vakulovski formează, priviți acum pentru prima dată la grămadă, tendința literară a unui soi de realism fantastic post-sovietic, care pare să devanseze mult-clamatul postmodernism basarabean. Dar antologia mai întreprinde două lucruri, în cadru estetic, dacă vreți: oferă o hartă a începuturilor prozei române basarabene și arată cât de importantă poate fi înfăptuirea, la timp, a unei revoluții sexuale sau, mai exact, absența ei în plan cultural. Dacă în România aceasta revoluție s-a petrecut cu precădere în filmele din anii de după 1990, în Moldova, sarcina dezinhibării a revenit literaturii, care și astăzi mai luptă cu prejudecata criticii, dar nu numai. În rest, găsiți în antologie povești pe toate gusturile: hardcore social-politic la Mihnea Blidaru sau Nicoleta Esinencu în, deja clasicul monolog, Fuck You Eu.ro.Pa!, ori chiar la Andrei Gheorghe; anecdote de citit / spus când ești fumat, cum sunt Contrabandiștii Laurei-Francisca Marcu sau povestioara lui Cristian Robu-Corcan; absurd teribil și amuzant à la Ilf & Petrov în Contrasensul vieții de George Mureșan ori ceva mai psihedelic, în genul unor scene (știți voi care) din filmele lui Balabanov, în prozele lui Mitoș Micleușanu, Pavel Păduraru, Ștefan Caraman sau Răzvan Petrescu; emancipare / inițiere sexuală în Scrisoare mamei de Patricia Nedelea sau în Cici are țâțe de un cristian. Lectură plăcută!

Vakulovski (coord.), Tiuk! Antologie de proză KLU, Carte la Plic, Revista la Plic, # 6-7, [Chișinău – București], octombrie-decembrie 2010, 236 p.

Interviu la Contrafort

O carte de interviuri este ca o călătorie în timp, ca să mă exprim in termenii unei crase banalități nemetafizice. Și cu toate acestea, biletul dus-întors pe care ți-l oferă moca o carte de interviuri este o ocazie aproape unică pentru cei mai nostalgici, întrucât, ca într-o galerie a figurilor de ceară, ea te poartă prin fața tuturor marilor dezbateri care s-au purtat de-a lungul vremii, a obsesiilor și entuziasmelor de-o clipă. A doua în ordine cronologică, după interviurile „între vehemență și emoție” ale lui Ovidiu Șimonca, Interviu la Contrafort a lui Vasile Gârneț, publicată de Editura Cartier, înghite între coperțile ei aproape 20 de ani de efervescență culturală. Meritul principal al intervievatorului este încăpățânarea cu care a reușit să urmărească unele teme, aceleași, din 1995 și până în 2010, oferindu-ne astfel posibilitatea de a observa curbele schimbării de macaz și mentalitate într-o țară ce părea să nu mai aibă nici un fel de sorți de izbândă. Postmodernism, conflict între generații, mentalitate urbană / rurală, literaturi emergente, revizuire, deportări, trecut / prezent sovietic, literatură tânără, comunism / anticomunism, dizidență, 7 aprilie 2009 – acestea sunt câteva din temele urmărite în timp de către Vasile Gârneț, între naivitate și sobrietate, în dialogurile sale cu Ion Bogdan Lefter, Gerhardt Csejka, Simona Popescu, Neagu Djuvara, Victor Ieronim Stoichiță, Gheorghe Grigurcu, Vasile Romanciuc, Richard Wagner, Aureliu Busuioc, Mariana Codruț, Mircea A. Diaconu, Constantin Cheianu, Ion Simuț, Florin Lăzărescu, Nichita Danilov sau Dorin Tudoran. De-a dreptul tulburătoare și pline de dezvăluiri incitante rămân interviurile lui Vasile Gârneț cu Eugeniu Coșeriu sau Nicolae Negru. Dar nu e numai asta, adică scorțoșenii de care s-ar interesa doar oamenii mari. Interlocutorii lui Gârneț știu să fie și vioi, cuceritori, puși pe șotii, lăsând uneori să le scape expresii memorabile, bune de spus la o bere cu amicii: „Fii modern, fii postmodern, fii răspostmodern, dar citindu-te să simt cum colcăie în scrisul tău durerea noastră a tuturor…” (Vladimir Beșleagă), sau: „(…) în literatură, ceea ce plouă azi la București mâine va țârțâra la Chișinău…” (Eugen Lungu). Enjoyz!

Vasile Gârneț, Interviu la Contrafort, Editura Cartier, [Colecția Rotonda], [Chișinău], [2010], 344 p.

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s