Frankfurter BuchMesse 6-10 Oktober 2010


Să începem statistic & jurnalistic, fiindcă așa evităm tragicul. În perioada 6 – 10 octombrie 2010 are loc la Frankfurt cel mai mare târg internațional de carte din lume, la care participă aproape 10 000 de expozanți din peste 100 de țări. Edituri de pe toate meleagurile vin să expună cărți, reviste, hărți, produse multimedia, opere de artă, calendare ș.a.m.d. Pe scurt, cam tot ce include epoca reproductibilității mecanice & digitale se poate găsi, vizita, vinde și cumpăra în perimetrul a peste 100 de hectare de târg de carte, cât cuprind cele 11 pavilioane dotate cu toate utilitățile comunicaționale SF pe care le-a putut imposta minunea tehnicii postmoderne, post-Bauhaus și post-ce-vreți-boieri-dumneavoastră.

Pentru unii, precum expozanții care au făcut parte dintr-un Invitation Programme, târgul a început pe 2 octombrie, cu o serie de seminarii despre designul cărților (ținut de Uta Schneider), marketingul lor (de Gabriele Rubner), drepturile de autor și licențele (de Kerstin Schuster, Susanne Koppe). Țări precum Camerun, Mozambic, Uganda, Tanzania, Zimbabwe, Malaiezia, Nepal, Sri Lanka, Tailanda, Egipt, Yemen, Liban, Maroc, Tunisia, Republica Dominicană, Haiti, Jamaica, Ecuador, Costa Rica, Peru, Venezuela, Moldova și Montenegro, considerate țări cu „difficult markets” pentru carte, au avut parte de câteva zile de workshopuri intense, în vederea unei prezențe pe măsura tuturor gallimarzilor și randomhausurilorde pe lumea asta. Pentru câțiva, târgul a început pe 5 octombrie, la 17.00 fix, odată cu inaugurarea oficială, însă pentru cei mai mulți – astăzi, 6 octombrie. Iar astăzi, 6 octombrie, am alergat cel mai mult din viața mea. Am reușit să frunzăresc trei pavilioane. La 3 găsiți tot ce se poate inventa în materie de Fiction, Non-Fiction, Religion, Tourism, Gourmet Gallery, Children Books și Comics; la 4 – anticariate moderne, Nonbook-uri, Publishing Solutions and Book Trade Services, galerii de artă, contemporană și mai puțin contemporană, Art Books, artă pur și simplu sau design, cât și cărți academice, de istoriile și antropologiile cui vreți voi. Tot aici veți da și de Steidl Verlag, editura lui Günther Grass. De la pavilionul 5, de departe cel mai spectaculos, în sus, încep expozanții internaționali. La primul nivel, standul României (100m2), într-un stil arhitectural tip Romexpo ușor recognoscibil, cu imaginile lui Varujan Vosganian, Dan Lungu, Gabriel Chifu și Horia Gârbea tronând la intrare, se învecinează cu cel al Ungariei și al Emiratelor Arabe Unite. Mai departe, urmează clocotul sobru, dar în același timp prietenos al standurilor Poloniei, Macedoniei, Cehiei, Slovaciei, Sloveniei, Croației ș.cl., până în celălalt capăt, unde, pe aproape jumătate de hectar, veghează la hotar cetatea Rusiei. Cu ea se învecinează standul Moldovei (8m2), cât și cu Iranul, Georgia și Arabia Saudită.

Să continuăm bombastic și cu gura căscată. Când auzi de o inaugurare oficială, îți vine s-o iei la fugă, discursuri sforăitoare, audiență picotind cataleptic, căscat de guri abia reținut, zâmbete gelatinoase. La inaugurarea oficială a târgului internațional de carte de la Frankfurt însă au ieșit scântei. S-au enunțat probleme, s-au făcut statistici, s-au ciocnit idei. Președintele Editorilor și Librarilor Germani (un fel de AER, numai că incomparabil mai eficient), Prof. Dr. Gottfried Honnefelder, a deschis inaugurarea direct la subiect: carte tipărită vs. e-book, manifestându-și deschis mefiența față de așa-numita apocalipsă care amenință celuloza, pentru că, a susținut acesta, „cartea, la fel ca roata sau lingura, va suferi doar modificări, însă nu va dispărea, căci e perfectă așa cum e ea acum”. Juergen Boos, Directorul Târgului de Carte de la Frankfurt, a salutat și lăudat prezența țării care e oaspete de onoare anul acesta, căci fiecare ediție a târgului are un astfel de oaspete de onoare. Primarul orașului Frankfurt am Main, doamna Dr.h.c. Petra Roth, declarându-se cititor înveterat, a fost ceva mai aplicată, oferind publicului cifre și statistici privind procentajul profitului pe care-l aduce cartea din PIB-ul total al orașului și subliniind că proprietatea intelectuală e cea mai de preț valoare a unui stat. Volker Bouffier, Prim-ministrul regiunii Hesse, la fel ca Dr. Guido Westerwelle, Ministrul de Externe al Germaniei, au vorbit despre rolul cărții și al unui asemenea târg în relațiile culturale și politice cu celelalte state ale lumii, dar mai ales cu ale invitatei de onoare. Griselda Gambaro, Speakerul Literar al Oaspetelui de Onoare și văduvă de scriitor disident, a vorbit despre relația intelectualului și, implicit, a scriitorului cu puterea și cu diversele regimuri totalitare prin care poate trece acesta. La final, nu a urmat deloc vreo sesiune de tango, rumba-mumba-ciumba sau alte sample-uri de sangre caliente, ci discursul nimeni alteia decât al Președintei Republicii Argentina, țara Oaspete de Onoare, Dr. Cristina Fernández de Kirchner, care a picat ca un buzdugan în măduva multiplelor aspecte enunțate de antevorbitori. Pentru dânsa, e-book, ne-e-book, cartea e una din valorile supreme ale Argentinei, iar toate revoluțiile încep și se termină-n carte. Ca urmare, bugetul Argentinei a crescut în patru ani, datorită cărții, de la 3% la 6%, iar fiecare comunitate și etnie își are ziua ei națională. Pe de altă parte, dacă nu știați, Borges și Cortazar nu sunt doar ai Argentinei, sunt ai tuturor, iar colaboraționismul cât și celelalte rapoarte ale scriitorilor cu Puterea sunt de înțeles și, într-o oarecare măsură, din punctul de vedere ale Președintei Republicii Argentina, de admirat, căci, crede dânsa, intelectualul nu poate rămâne indiferent și cu atât mai puțin neutru. No ofense, a precizat Cristina Fernández de Kirchner, dar „Argentina nu va fi niciodată Elveția”. Acum, nu știu dacă se apropie vreo campanie electorală în Argentina, iar Președinta adună rating, nici măcar nu știu când e următoarea campanie prezidențială în Argentina, dar ca s-o dăm à la Caragiale, lasă că nu ni-e dat să-l auzim pe Dr. Sorin Oprescu pledând pentru supremația proprietății intelectuale la români, deși noi învățăm, învățăm, învățăm, dar mi-e teamă că nici domnul Traian Băsescu, cel care era de părere că se gândește prea mult în țara asta și că intelectualii ne prisosesc, n-o sa iasă prea curând din… neutralitate.

Și să încheiem filozofic. Târgul de Carte de la Frankfurt este despre ceva care nu există și există în același timp. Nu există, pentru că aici se vând și se cumpără drepturi. De autor, de reproducere, de editare, licențe. E un ceva extrem de abstract, care e menționat în contracte și pe la business lunch-uri. Și există deoarece, cu toate acestea, mocheta halelor e tăbăcită de peste 300 000 de vizitatori. Peste 300 000 de vizitatori vin, consumă, consultă, citesc, produc idei. 300 000 de idei o dată la 12 luni înseamnă mult, înseamnă enorm, chiar și calculat la un PIB.

După ce astăzi am aflat că Răzvan Rădulescu este unul din câştigătorii Premiului European pentru Literatura, mâine se va anunţa Premiul Nobel, iar Frankfurt Book Fair va fierbe şi mai tare…

articol publicat în revista Art Act Magazin, Nr. 88 / 7 octombrie 2010

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s