Zaza Burciuladze, Passive Attack (fragment)


10

Încearcă să le explici ceva vrăjitorilor! Ei gândesc cu bâta. Ei au o adevărată filozofie a bâtei. Un înțelept chiar a dedicat o carte acestei chestiuni, intitulată „Amurgul vrăjitorilor sau filozofia bâtei”. Dar asta nu-i nimic! Vrăjitorii sunt ca niște copii. Fiecare vrăjitor are ceremonialul său. Haydn, spre exemplu, compunea muzică numai în peruca lui de sărbătoare. Iar Friedrich Schiller, nu că să trăiască, dar nici să lucreze nu putea fără perucă. Știți cum scria el? Punea peruca, înmuia picioarele într-un lighean cu apă ca gheața și compunea tragedii. Agatha Christie, se spune, nu era în stare să scoată două vorbe dacă nu intra într-o cadă cu apă. Intra cum a născut-o maică-sa în spuma pufoasă și nu ieșea de-acolo până nu termina nuvela. Einstein, dimpotrivă, se zice că nu agrea apa într-atât că nici pe dinți nu se spăla. Și a ajuns la teoria relativității puțindu-i gura. Mai mult! Xerxes, regele Persiei, s-a înfuriat pe apă atât de tare că a secat o mare întreagă. Însă pe toți i-a întrecut, nu mai încape nici o îndoială, Anton Cehov: pe patul de moarte a cerut șampanie! La prima vedere, ultimul exemplu pare că nu e din același film cu restul, însă dacă ne gândim mai bine, vom vedea că e și el un personaj din același film, și el, și mulți alții – cu toții sunt vrăjitori, mai exact, copii. Cine, dacă nu copiii, nu vor să se spele pe dinți, seacă mările și cer șampanie pe patul de moarte? Cum, n-ați știut? Pe patul de moarte, dictatorii scriu elegii, iar copiii cer șampanie. În ce-l privește pe Dirty Harry, el iubește copiii ca pe ochii din cap și fiecare gest sau trăsnaie făcută de ei îl umple de încântare și bucurie. Și cel mai tare turbează, își pierde mila și judecata atunci când cineva îndrăznește să se lege de copii în preajma lui. Chiar și atunci când vrăjitorii îl snopeau în bătaie, îi părea rău că nu deține o a doua spinare ca să le-o pună la dispoziție.

11

În principiu, mi-e indiferent dacă cineva o să mă acuze de pedofilie. Și, în genere, dacă nu mă înșeală memoria, toți adevărații dictatori adorau copiii și toți aveau o înclinație latentă pentru pedofilie. Să nu mergem prea departe și să ne amintim cum a binecuvântat copiii însuși Iisus Christos. N-a spus el că prin gura copiilor grăiește adevărul? Iar aici, cum observați, apare o întrebare, a fost mântuitorul un dictator? Presupun că a fost. Dar asta e părerea mea din acest moment. Dacă stau să mă mai gândesc, s-ar putea să-mi retrag cuvintele. Dar până să fac asta, voi aminti de marea iubire dintre copii și Vladimir Ilici Lenin, iubire căreia i-au fost dedicate tomuri întregi. Tovarășul Kim Chen Ir și tovarășa lui de viață Kim Chen Suk erau cuprinși de o asemenea iubire pentru copii, încât au inventat pentru ei cuvântul magic „chuchihe”, ceea ce în traducere indirectă înseamnă „independență”, cu toate că semnificația lui e mult mai largă și mai cuprinzătoare, adică în combinația de sunete, înzestrată cu un plus de sens material și lexical. Conform versiunii oficiale, tovarășul Kim Chen Ir a inventat prima jumătate de cuvânt – „chu”, iar tovarășa Kim Chen Suk, a doua jumătate – „chihe”. Pot fi aduse numeroase alte exemple, toate la fel de grăitoare. Ceea ce a dus, într-un final, prin eliminarea a tot ce era în plus, la o lozincă: „Dați copiilor tot ce e mai bun!”. Cum n-ai da-o, comuniștii au știut foarte bine care e adevăratul preț al copiilor.

O children

Lift up your voice, lift up your voice

Children

Rejoice, rejoice.

(traducerea îmi aparține, aflată în curs de apariție)

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s