Numele adevărat al provincialismului literaturii române este, de fapt, autismul.


1. Cum puteţi dezlipi eticheta „Literatură mică, orgolii mari”, spusă, între alţii şi de Macedonski, de pe literatura română de ieri, de azi, dintotdeauna?

Nemaifăcând astfel de anchete, cu titlul „Literatura română: provincie și provincialism”, și, în genere, ocolind discuțiile despre margine, marginalitate etc., etc. Lăsînd gluma la o parte, o temă se impune prin discutarea ei obsesivă și ajunge în unele cazuri, ca în cel de față, să se transforme în complex național. Oricît de mult am dezaproba un astfel de complex, el va ajunge întotdeauna să se transforme într-un exercițiu de legitimare teoretică & conceptuală. O astfel de temă trebuie tratată polemic, nu contradictoriu, nu aderent de dragul simulării obiectivității critice, nu placid, ci polemic. Poți să vorbești despre, să zicem, „complexele literaturii române”, cum a făcut-o Mircea Martin într-o carte din 1981 despre și pornind de la G. Călinescu, sau despre „complexul periferiei” al avangardei românești, cum a făcut-o Paul Cernat în două cărți mai recente, însă înainte de a fi niște exegeze critice, foarte valoroase de altfel, cărțile acestea încep prin a fi niște lungi demersuri de legitimare a temei și, inevitabil, de importare a ei în contemporaneitate. Dovadă că aceeași teoreticieni, mai mult al doilea decît primul, trec literatura contemporană prin același filtru conceptual ca și tema de mai înainte.

Dacă Macedonski, între alții, a lipit acea etichetă pe literatura română de ieri, de azi, dintotdeauna, e problema lui. În calitate de potențial exeget al lui Macedonski, voi constata această etichetă în discursul lui, o voi descrie, voi căuta să văd de ce a lipit-o și care sunt consecințele acestui abțibild în opera lui de după, dar și dinaintea încleierii. Dar voi mai căuta ceva. Două lucruri. Primul, dacă există și alte etichete lipite de el pe literatura română, al doilea, dacă există și alți scriitori (din România și de aiurea, apropiată sau îndepărtată) care să fi făcut uz de aceeași etichetă în contextul literaturilor lor. Și ele există. E suficient să citim observațiile lui Adrian Marino despre Macedonski încît să ne convingem.

2. Avem un bun cititor de literatură universală şi un prost cititor de literatură română, după opiniile multor specialişti în statistici de acest gen. Cine e de vină? Autorul? Editorul? Politicile educaţionale? Cititorul?

De vină e cel care face astfel de statistici pentru a da vina pe cititor cu scopul de a scuza obtuzitatea unei culturi întregi. Eu nu cred că avem un bun cititor de literatură universală și un prost cititor de literatură română. Cred că, într-adevăr, se citește mai multă literatură universală, decît literatură română, dar asta înseamnă că avem, pe lîngă niște scriitori foarte buni, și niște traducători excelenți, de reușesc să devanseze producția autohtonă de carte. Cititorul nu poate fi decît avantajat din acest punct de vedere. Cum arată, de-o pildă, literatura universală a cititorului german? Sau francez? Foarte săracă. Mi-e milă de el, că-n loc să-l citească pe Dan Lungu sau pe Constantin Cheianu, stă și-și pierde timpul cu Beigbeder.

3. De la naţional la universal nu e decît un singur pas, sugera un critic important. Cît de ferm a făcut acest pas literatura română? Cît de important e acest pas pentru cultura europeană?

Cine a sugerat chestia asta? De la național la universal nu e nici un pas, de la național la universal, astăzi, e o distanță de transfer bancar sau de răsucire de robinet la conducta cu petrol. Atît. Acest pas nu trebuie să fie important pentru cultura europeană, el trebuie să fie important pentru tine, adică pentru cultura națională. Dacă e important pentru tine, atunci e important și pentru cea europeană. Numai că s-ar putea ca tu să nu fii important pentru Europa. Și-aici ne-ntoarcem din nou la transferul bancar și la robinet.

4. Unde începe şi unde sfîrşeşte provincia în (din) interiorul literaturii (culturii) române?

În literaturocentrism. Numele adevărat al provincialismului literaturii române este, de fapt, autismul. Nu de puține ori se întîmplă să citești în presa culturală actuală anchete privind starea culturii românești, în care se vorbește exclusiv despre literatura română, ca și cum înafară de literatură, cultura asta n-ar mai produce nimic. Dați-mi, vă rog, numele a doi pictori, un sculptor, trei muzicieni și patru fotografi contemporani cu Macedonski. Problema nu e că nu puteți să o faceți, aici dăm vina pe critică, ci că nici măcar Macedonski nu ar fi putut-o face la vremea lui. Și nu pentru că acești doi pictori, un sculptor, trei muzicieni și patru fotografi contemporani cu Macedonski nu ar fi existat (altminteri de unde am avea astăzi portrete picturale sau fotografice cu ei înșiși?), ci pentru că nu au trezit interesul, nici al lui Macedonski, dar nici al celorlalți scriitori. Cred că observația e valabilă pentru orice epocă literară de la noi. Excepție făcînd, poate, avangarda, numai că la vremea cînd avangarda făcea această excepție, cultura română era în continuare obsedată de propriu-și provincialism și a început să-și numere evreii, nemaiăgând de seamă că-i are pe de Chirico, Paul Klee & Kandinski expuși în buricul Bucureștiului, iar pe Benjamin Fondane – în Argentina, unde monta un film.

5. Cum ar trebui să scrie (şi să fie?) autorul român ca să intre într-o Europă care pare (şi este?) saturată de cultură?

Autorul român n-ar trebui să fie ca să. Scriitorul român ar trebui să privească mai des în jurul său, să arunce o privire și în interior și să se apuce de scris, cu pauze lungi în care citește alți scriitori, merge la film, la spectacole de teatru sau de dans, la o expoziție.

Răspunsuri la ancheta „Literatura română: provincie și provincialism” inițiată de revista „Conta”, Nr. 1 / 2010 (Neamț)

Advertisements

One response to “Numele adevărat al provincialismului literaturii române este, de fapt, autismul.

  1. Pingback: Tweets that mention Numele adevărat al provincialismului literaturii române este, de fapt, autismul. « Igor Mocanu -- Topsy.com·

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s