A fost sau n-a fost


coperta sdu 16În aceste zile, în Republica Moldova numai pruncul de la ţîţă nu discută politică. Ştirile şi evenimentele din Parlament circulă cu o viteză de neînchipuit. Fie că are de făcut un drum dintr-un capăt al ţării în altul, fie că mulge vaca sau fie că are de predat un curs despre molecule, toată lumea are măcar ceva de comentat despre partidele din Parlamentul Republicii Moldova.

După ce şi-a legat calul de gard, i-a pus în faţă un braţ de coceni şi i-a dat o găleată de apă, unchiu-meu îmi povestea tulburat cum a aflat el recent că Vladimir Voronin este cuscru cu Zinaida Greceanîi, întrucît Oleg Voronin ar fi logodit cu fiica acesteia. Cumetrisme la nivel înalt, adică. Altădată, făcînd autostopul, am venit de la Chişinău şi pînă la deloc vestitul centru raional Cantemir cu un nene, posesor al unui Mercedes cu remorcă. Şi pentru fiecare groapă şi gropiţă în care intra camionul cu roata, Vladimir Voronin era de vină, o vină atroce care scotea verdicte măscăroase din gura camionagiului. Pidarazu’ [bulangiul], o supt sîngele din ţara asta, spunea el. Ca mai tîrziu, cînd ne apropiam deja de Comuna Vîlcele, să aflu de la el că pe 7 aprilie avea doi băieţi în PMAN.

Iar pe fundalul acestei rumori generale se distinge tot mai clar şi mai apăsat un cuvînt care pînă mai ieri nu exista nici măcar în Dicţionarul moldovenesc-românesc al lui Vasile Stati – revoluţie. „De cînd cu revoluţia asta…”, zic ei sau: „Erau amîndoi acolo, în piaţă, la revoluţie, iar eu…”, sau „O fost şi aghitaţie, da’ şi revoluţie…”.

Imediat după evenimentele din 6, 7 şi 8 aprilie, au apărut mai multe materiale video, supranumite filme documentare. Postul TV NIT a fost primul care, la solicitarea PCRM, a lansat un astfel de material rusolingv cu titlul Ataka na Maldovî [Atac asupra Moldovei], avansînd ideea că protestele din PMAN, împreună cu ulterioarele crime înfăptuite de poliţie ar fi fost extrem de bine planificate de partidele din opoziţie. La cîteva zile de la lansare, Unimedia a produs şi ea, la solicitarea AMN, un astfel de material, intitulat În apărarea Moldovei. De data aceasta teza era că protestatarii paşnici, adunaţi spontan în PMAN, au fost duşi de nas de un grup bine organizat de agenţi SIS în scopul spălării unor sume uriaşe de bani prin vandalizarea iar apoi renovarea celor mai importante două batimente în stat. Ultimul materiale video – Adevărul despre 7 aprilie – a fost produs de PL, aşa cum scrie pe generic, „în memoria persoanelor decedate în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009”, fiind o lungă litanie închinată victimelor şi o tentativă timidă de inculpare a călăilor.

Îmi lipseşte doza necesară de cinism ca să pot comenta obiectiv calitatea acelor materiale video, însă ele au fost cele care au creat în parte opinia publică despre evenimentele din 7 aprilie. Am spus „creat” şi nu „format” pentru că pînă mai dăunăzi opinia publică a lipsit de la sate. Cum s-a creat această opinie? Studenţii aflaţi la studii în Chişinău sau România, adică cei care au fost numiţi generaţia Twitter, au descărcat de pe YouTube cele trei filme, le-au tras pe DVD şi le-au vizionat la ţară împreună cu rudele din generaţia sapă de lemn, pe DVD-urile primite de la celelalte rude plecate în Italia la muncă. Mai simplu decît şi-ar fi putut imagina vreodată Vladimir Voronin. Înainte de a fi o revoluţie victorioasă, scăldată în sînge, evenimentele de la Chişinău au fost produsul unei revoluţii tehnologice, care la rîndul ei a fost posibilă numai prin sumedenia de interdicţii şi obstacole pe care regimul Voronin a aplicat-o regimului de vize. Rezultatul a fost că 90% din populaţia rurală s-a dotat cu antenă parabolică, sisteme de vizualizare DVD, laptopuri, computere şi internet prin dial-up. La Moldova 1 nu se uită nici dracu’, pînă şi ştirile de la ora cinci sînt mult mai atractive. Vecinii din satul meu, înainte de a merge la culcare, ca a doua zi să pornească la cules via ori la tăiat porumbul, se uită la Emil Hurezeanu ori la Mircea Badea, după plac. În timpul zilei ascultă Taraf. Pentru ei totul e cît se poate de limpede, a fost revoluţie.

Intelectualii din România au spus că pentru a fi revoluţie sînt necesare două lucruri: a) un lider al protestatarilor, b) un program al protestatarilor. Poziţia lor este oarecum de înţeles: dacă la noi n-a fost revoluţie, ci lovitură de stat, diversiune teroristă etc., etc., atunci cum vreţi să fie revoluţie la voi, care aţi ieşit în stradă într-un număr mult mai mic, aţi avut considerabil mai puţine victime şi nici măcar n-aţi pus mîna pe televiziune?

Atunci cînd la ora de Istorie Universală se ajunge cu studiul la Franţa din anul 1789, profesorul de la sat spune aşa: notaţi: revoluţie – schimbarea a ceva vechi cu ceva nou. Punct.

articol publicat în revista SdU, nr. 16 / 2009

Advertisements

Comentează

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s